Sondând nemărginirea
Pleoapa cerului clipește imensă, albastră,
înflorindu-mi o rază-n fereastră…
Dincolo de ea, doar tăceri
și controversate păreri:
ba că ar fi un bătrân cu barbă
purtând pe piept de îngeri salbă,
ba că sunt niște omuleți verzi
ce se hrănesc cu lăptuci și scoverzi.
Alții, cei mai netoți,
susțin că sunt numai roboți
care nu dorm niciodată…
O teorie extrem de ciudată!
Eu, cocoțat în vârful unui jugastru
înmoi degetul arătător în albastru
și chiui bucuros, cu patimă
ținând în căușul palmei o lacrimă.
,,Este cineva din carne și sânge
de vreme ce plânge…”
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
9 septembrie, 2018