Poem pentru un înger alungat
Cum nasc pleoapele tale lacrimi,
țipete mute agățate
de cornișa tremurândă a buzelor.
Cum se frâng degetele tale neputincioase
între degetele mele flămânde
cerșind aprinderea!
Ilie m-aș dori uneori, foc din cer prăvălind
peste trupurile noastre tremurânde…
Moise de aș fi
aș trece cu tine Marea Roșie
spre Canaanul promis…
Dar sunt doar Petru afundându-mă
ori de câte ori nu mă oglindesc
în talazul pupilelor tale…
Ucide-mă cu pietrele săruturilor
ori răstignește-mă pe crucea trupului tău
mirosind a salcâm înflorit,
înger alungat
în brațele mele…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
8 septembrie, Păltiniș