Aritmetică stelară
Iubito împarte cuvântul la doi
Și lasă-mi cafeaua amară,
În toamna aceasta voi plânge cu ploi
Și sunet de tristă vioară.
Iubito, împarte surâsul la trei,
Să-mi fie dejun, prânz și cină,
Rămâi peste noapte la mine de vrei,
Să-mi dărui din tine lumină.
La patru împarte al șoaptei ecou,
Vom face castele pe lună,
În jocul iubirii nimic nu e nou,
Un zâmbet îmi fi-va arvună.
Apoi mângâierea împarte-o la cinci…
Un rug simt mocnindu-mi în oase,
Îți e răsuflarea un cânt de tilinci
Și bate-orologiul… E șase!
Culeg de pe boltă să-ți fac colier
Din stelele galbene, coapte…
Tu însăți, în brațu-mi întins, giuvaer,
Ești cifra perfectă… Ești șapte!
Eu sunt doar un sfert din cât aș fi fost,
Sutime… miime oloagă…
Fărâmă infimă, tu poți a-mi da rost
De-mi fi-vei doar mie, întreagă.
Eu cel mai mic…
Dacă vă privesc de sus în jos
privirile îmi rămân
înglodate în huma cleioasă.
Dacă vă privesc de jos în sus,
de sub streașina pleoapelor voastre
sorb în adâncul retinei cerul…
De aceea vă rog
îngăduiți-mi
să văd în fiecare din voi
un uriaș.
Voi avea astfel sentimentul
unei permanente
ocrotiri.
Nașterea cuvintelor
Țipam atât de puternic încât
îngerii se ascundeau speriați
după cioatele galbene ale stelelor…
Doar liliecii
orbi de atâta privit în gol
aruncau după mine cu bulgări
de tăcere.
Agonizam cu degetele încleștate
în cearșaful alb al celulozei
pe care în dureri nășteam
în fiecare seară cuvinte.
Le aprindeam la cap
făclia unui zâmbet
botezându-le
în cristelnița de argint
a visului.
Șoptit,
Ecoul șerpuia în jurul lunii,
curcubeu…
Dincolo de dincolo…
Eu aici,
tu dincolo…
Și dincolo de dincolo?
Doar ape întinse
pe care pășim zâmbitori ținându-ne de mână
și pescuirile minunate
din adâncul îmbelșugat al ochilor tăi.
Din când în când,
Dumnezeu trimițându-ne câte un înger
pentru a-l învăța
ce este iubirea…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
24 noiembrie, 2018