Jalbă pentru țară
Această țară s-a născut din dorul
De libertate, dragostea de glie,
Această țar-a fost și-o să mai fie
Mereu înveșmântată-n tricolorul
Sub care au căzut viteji, străbunii
Pictând cu roșu sânge-al ei stindard…
Această țară, rai fără de gard
Au vrut-o turci, tătarii, slavii, hunii.
Această țară-n galben îmbrăcată
Secătuită de-aur și de grâne,
Rănit-a fost de hoardele păgâne
Dar nu a fost nicicând îngenuncheată.
Această țară murmurându-și ruga
Purtând albastrul cerului pe frunte,
Având coline, șesuri, mare, munte,
A fost de-a lungul vremii buturuga
Ce răsturnat-a carele de aur
A nesătuilor porniți pe pradă,
Fecioară blândă din a cărei ladă
De zestre, hoții au furat tezaur…
Iubesc această țară ce cu sânge
Și-a apărat neatârnată vatra,
În Apuseni ascult cum cântă piatra,
Pe Dunăre ascult cum valul plânge
Cu vița cea de vie sânger greu
Pe dealurile Dobrogei bătrâne,
Cu grâul din câmpiile române,
Și combinate date pe un leu.
Simțind durerea fiecărei palme
Din trupul țării, pe dolari vândută
Din poezie astăzi fac redută
Iar pixul meu înșiruie sudalme…
În muzici de parade militare
Voi plânge… voi veți aplauda obraznici
În spatele jandarmilor slugarnici…
Jos gheara de pe România Mare!
Această țară iarăși va renaște,
Acest popor se va uni ca unul,
Vom întrona între Carpați Crăciunul
Si fiecare zi va fi un Paște..
De nu…aceste rânduri fie jalba
Ce, Doamne, ți-o trimit cu Tricolorul…
Pentru o țară ce-și mai poartă dorul
De libertate… Fă minuni la Alba!
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
31 decembrie, 2018