Eterna lehamite
De-atâtă ură îmi îngheață pleoapa,
De fals, îmi este șoapta în delir,
De-atâta pălămidă și de pir
Îmi ruginește-n podul casei sapa.
De-atâția hoți mi-e inima pustie
Și de minciună sunt rănit letal,
Neinvitat l-al fericirii bal
Aștept eliberarea din robie.
De-atâția trântori e puțină mierea,
De-atâția lupi, un câine port în piept,
Zadarnic zorii zilei îi aștept…
De-atâta moarte, moare învierea.
Atâtor răni sunt prea puține leacuri,
Cu-atâția șerpi, veninul curge râu,
Neghina s-a-nmulțit atât în grâu
Încât domnește foamea în stomacuri.
De-atâta rău e binele nălucă,
Cu-atâția hoți, sunt legile pe cruci,
Bătrânii noștri mestecă lăptuci
Și-n ochi li se aprinde dor de ducă.
De-atâta greu ei poartă-n piept cavernă
Și-aud în minte lanțuri ce se rup…
Albi fluturi care se desprind de trup
Purtând spre cer lehamite eternă.
De-atâta ură îmi îngheață pleoapa,
De fals, îmi este șoapta în delir,
De-atâta pălămidă și de pir
Îmi ruginește-n podul casei sapa…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
30 noiembrie, 2018