Dintotdeauna
De fapt te-am așteptat dintotdeauna
Iar tu dintotdeauna m-ai uitat;
Cum sunt pe ceruri soarele și luna
Eram și noi, femeie și bărbat.
Tu căprioară colindând alene,
Eu lup cu ochi strălucitori și reci
Purtând sălbăticii și dor în gene
Ne întâlneam pe-ngustele poteci
Și tu prin mine alergai sprințară,
Iar eu prin tine coboram abrupt,
Iubirea noastră a ținut o vară
Și-n zorii toamnei, galbeni, s-a-ntrerupt.
De-atunci mă iau cu ploile la trântă
Și stelele, spre cer urlând, le-aprind,
De dorul tău dureri mă înveșmântă
Și râd și plâng, apoi mă nasc murind,
De-atunci în oase port cumplită iarnă
Și-n piept deschisă rană port mereu,
Aud lătrat de câini și glas de goarnă
Și cerul, umerii, mi-apasă greu…
De mor ori de trăiesc, îmi e totuna,
Îmi pare existența un păcat,
Căci eu te-am așteptat dintotdeauna,
Iar tu, dintotdeauna m-ai uitat…
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
25 august 2018