RĂSĂRIT ÎN APUS
Licăresc pe cer aripi de lumină
și sub pleoape mucezi nori se prind la dans,
Noaptea-și doarme gândul și sfios se-nclină zorilor de-o șchioapă ce își fac balans.
Aritmii brodează, cald, un pui de de fată,
pe sub gene-i curge lăcrimând a dor
Roua fericirii, blând încarcerată,
răvășind tristețea într-un alt decor…
Ce fâșii de verde tăinuiesc aleanul
într-un miez de toamnă, arămind culori,
Când un pescăruș își strigă oceanul
întronând mirarea sub cetăți de flori…
Și ce arde jarul dintr-o dată glezna
unui pas sfios printre ziduri reci,
Dintr-un roi de fluturi izgoniți din bezna
peșterilor mute cu izvoare seci.
Au rămas departe sălciile triste
cu obrajii umezi, în destin de pom.
Înfloresc liliecii sub colț de batiste,
Lăcrimând lumină într-un cord de om.
——————————–
Nicoleta GORDON (Many)
8 noiembrie 2019