Umbra ta visătoare
Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie și durere
în coșul pieptului puse.
Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subțire umbra ta visătoare.
Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalță cu seninătate,
pune umerii pe colțuri de stele
și-mi susține urcarea.
Mirosul ei copt de insomnii
îmi va fi pus în palme
și din memorie se naște
treapta următoare de fluid,
liberă curgere în nesaț.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
20 decembrie, 2018