În niciun caz
Îngâna noaptea şi o trăgea pe roată,
agoniza întunericul jupuit de viu
şi-l slobozea pe văile căzute-n gol.
Rămâne problema copacilor căzuţi de vânt
pe care nu-i lua nimeni în seamă,
lumea era pur şi simplu ascunsă-n văgăuna proprie
în care-şi lingea rănile care deja supurau.
Viaţa se reducea la o imagine-n culori şterse
în care trupul nu-şi înţelege rostul,
se acoperă cu realitatea ruptă de realitate
şi câte trepte trebuie să mai urci
până ce oraşul te recunoaşte ca locuitor.
În niciun caz
oraşul nu m-a primit cu braţele deschise
ci mai degrabă a fost forţat din necunoaştere,
deaceea nicio femeie mai dezgheţată nu m-a uitat
undeva în subsolurile conştiinţei
şi m-a căutat cu singurătatea ei imediată
să-i fiu la sân ocrotitor.
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
18 august, 2018