TEIUL SINGURATIC
Teiul meu nu mai bate în ferestre,
pare un singuratic tăcut
care stă gol pe stradă
nu este singurul,
mai sunt pisicile singuratice
care stau în jurul focului
făcut de oamenii străzii
cu hainele din anul care trece,
stau lacătele pe ghenele
din țarcuri
unde zac merele de import
prea sătule
aruncate.
Vânătorii scot șobolanii din tihna lor
sosiți pe mașini blindate,
parcă totul rabdă de foame și singurătate
afară sau în interiorul acestei lumi
pe lângă care trecem sătui…
Amestec de cărucioare și bastoane
la coada unde amintirile aduc bomboane,
florile așezate pe crucile uitate
și muzica din casele bogate
cu jocuri de lumini și iluzii flambate,
iar eu și teiul meu așteptăm
cu iertare
colindătorii de noapte.
—————————-
Nicolae NISTOR
11 noiembrie 2019