Veșnicia în lumină
Îmi aprinzi în maci iubirea
Și mă legeni cu-n descântec,
Îmi înseninezi privirea,
Glas de mierlă-ți este-n cântec.
Ochii-ți sunt o primăvară,
Într-o liniște Divină,
Eu un mac în plină vară,
Veșniciei dau Lumină.
Cu ambrozie-s hrănită,
Floare m-ai aflat pe mine,
Inima neprihănită,
Am ales să fiu cu tine.
Am aflat aseară-N taină…
Zeu îmi ești,iar eu Pelasgă,
Răsuna sus…pe-o colină
Cântul tău…că ți-aș fi dragă.
A ajuns la malul mării,
Tremura sub val nisipul,
Se-ascundeau sub cer fiorii,
Aurind văzduhul…timpul.
Și-ntr-o clipă de tăcere,
Veșnicia-i rătăcită,
Stele-aprinse în cădere,
Umplu marea văduvită .
Necuprinsul e aproape,
Se aprind în obraji macii,
Ochi deschiși,vise sub pleoape,
Coboară spre Mare,Dacii!
Printre ei…un pui de Zeu
Cu chip de Arhiereu!
––––––––––-
Nastasica POPA
11 iulie, 2018