Fără glas
Se zbate un val, se izbește de-un dig,
Mă-ngheață-n fior, privește agonic
Scursă-s de vlagă și în piept eu simt frig,
Gându-mi stăpunge, fără glas parcă strig…
Răspund în ecou cormorani rătăciți.
În țipătul lor, tăcerea zvâcnește
Aleargă spre țărm,din zarea pustie,
Din lacrima-val durerea stârnește
Cu timpul leal și-n punte unește,
Nadir-infinit și Zenit-absolut.
Se frânge un mal,se trezește un gând
Se rupe o za…pare punctul letal!
Valuri ninse, șal…în reci ciucuri curgând
Înghețați ei par și în timp alergând,
Pierdută-s în glas,tăcerea m-astupă.
Zace amurgul rămas în Cetate…
Plouă sau ninge? Ori Crivățul bate?
Zarea-i pustie, nu văd vietate
Doar urme de pași, tăceri repetate
Alunecă-n zi… ecoul din noapte!
*Zenit-culme,apogeu
*Nadir-punct de pe bolta cerească, opus Zenitului
*agonic/agonie-stare ce precede moartea
*leal-fidel
——————————-
Nastasica POPA
20 decembrie, 2018