Dor năpraznic
Năpraznic mi-e dorul de tine,
Deschid o fereastră spre lună,
Respiră greoi către mine,
În vuiet e vântul ce tună.
M-apasă în suflet urgie
Și dorul e tot mai năpraznic,
Îs șoaptele Lunii,-n magie
Când visul devine obraznic.
Iubim…neiubiri absolute,
Înoptări ițite de gânduri,
Răscolind trăiri dispărute
Și-aduse din negre adâncuri.
Îngândurate,stinse priviri
La cerul cu lună aprinsă
Doar gândul rămâne-n trăiri,
Cu-o inimă-n doruri cuprinsă.
Despică-se Ceriul, iubite…
Urgia din doruri e-n mine,
Priviri îmi rămân ațintite,
Bat clopote-n ora ce vine.
Îngheață în talpă fiorul,
Răstignite vise pe-o cruce,
Mai curge la vale izvorul,
Aminte de tine mi-aduce.
Nesomn în trăire păgână,
O vară-n corăbii cu doruri
Și toate-s aduse-n furtună,
Când bat în fereastră fioruri.
——————————-
Nastasica POPA
18 iulie, 2018