SĂ NU-MI PLECI, NICIODATĂ !
Să nu pleci niciodată ! Să nu-mi pleci !
Vreau să te am la pieptul meu, pe veci !
Sunt mângâiere, sunt poem, sunt scut !
Nu e destul ? Ce ţi-ai dori mai mult ?
Ne e iubirea paradis floral,
Vrajă divină, plai atemporal,
E simfonia verilor târzii
În verde-crud pe struna inimii.
În primăveri zglobii sau ierni în alb,
Mi-eşti colţişor de suflet, pururi cald,
Te voi înmuguri, ne vom iubi,
În veri, în ale toamnei elegii.
Nu-i rost să te abaţi din calea ta,
Iubită eşti cum n-a fost nimenea,
Străine umbre te-or răni pe-alt drum,
Clipele noastre deveni-vor scrum.
Alcătuim un delicat tandem,
Un preţios şi tainic diadem,
Viu amalgam de vers, răsfăţ şi dor,
Loc nu-i de gând hain, rătăcitor.
De vei pleca spre zările pustii,
Pierzându-te în aspre sihăstrii,
Îţi va fi greu pe recile poteci…
Rămâi, aici, la pieptul meu… Pe veci !
———————————
Mugurel PUȘCAȘ
Reghin
( din viitorul volum, ” Lutul de aur ” )