Miriam Nadia DĂBĂU: Poeme

Dragoste boemă

 

Ia-mă iubite din patul
cu ramuri de brad
și flori
ce respiră iubire, iarnă
și dor…

Și du-mă în casa celor
ce știu
cântecul dragostei
boeme…

Când buzele tale sunt
patimi greu de trecut,
mă las să m-atingă
fulgii de nea ce zboară
prin aer și vise…

De-ai fi printre stele si nori
te-aș alege Cale Lactee
să-mi porți
pași iubirii spre noi ca lumină …

O poveste de iarnă între
mine și tine vreau să
rămână în nori,
să fie cântată de trubadurii
iubirii pe străzile
pline de dor!

 

Tu…

 

Ești leagăn de vise,
Ești leagăn de dor,
Ești Bacovia cu toamna
În mii de culori,
Ești vraja din noapte,
Ești dorul sublim,
Ești visul ce-l poartă
Și totu-i divin.
Ești aer si viată,
Ești hotar fără semn,
Ești lacrimă scursă
Ce nu poți s-o ierți.
Și clipa te-ncearcă
Și tu îți dorești
Să fi cu iubirea
Ce-ncerci s-o-nțelegi.
Ești leagănul șoaptei,
Ești romanticul fin
Tu cheamă-ti iubirea,
Să-ti fie destin!

 

Gânduri de iubire

 

Viața mea e melodia iubirii…
Vreau să dansez cu tine
pe ritmul mandolinelor
și să mă joc cu soarele și ploaia, razele să-mi spună
că tu ești dragostea mea …

Vino, iubite! și dansează,
iubirea e un dar…
Când nu înțeleg sensul ei
tu mă ajuți să fiu
cel mai frumos cadou.
Și cerul albastru ne cheamă
să privim stele în miez de noapte,
sunt frumoase…
Tu mă cuprinzi în brațe
și simt căldura inimii tale…

Nu regret nimic!
dragostea e prețioasă
și muzica se pierde
în labirintul gândurilor
noastre…
Nu-ți fie teamă , iubite,
învață-mă să citesc
gândurile tale ca o poveste!

 

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

23 decembrie, 2018

Lasă un răspuns