Mircea Dorin ISTRATE: Versuri

URMA  CARULUI  CU  BOI

 

A trecut în amintire, urma carului cu boi,

Ea, ce-a frământat milenii tina lumii-n zări întinse,

Fost-a clipa veșniciei di-nceputuri pân’ la noi,

Pe cărări de timp și spațiu, de pe-ntinderi necuprinse.

 

Până ieri ne-a fost într-una semn de mare vrednicie,

Azi, încet în gândul nostru e o urmă din trecut,

Ieri blazon la om cu stare, ne-ntrecut în trudnicie,

Azi, nostalgică-amintire, ce de-o vreme, s-a pierdut.

 

Boii, carul, a sa urma, sunt de-acum vremelnicie,

Filă-ntoarsă în istorii, cu ceva ce-a fost odată,

Amintire-n colțul minții, ce s-o pierde pe vecie

Cum pierdutu-s-au mai toate, din ce-a lume-acum uitată.

*

Carul mi-a ținut o lume, în milenii deșirată,

El a dus povari în spate, să avem de-mbucătură,

Dricul lui, loc de născare și de dus apoi la groapă,

Azi, trecut e în uitare, pentru cei care-l știură.

**

Noi, ce viețuim mai încă până mâine pe pământ

Și-am trăit cu el aproape, până ieri copilăria,

Ține-l-om în mintea noastră, ca, pe un ceva ce-i sfânt

Și c-o boabă-n lăcrimae, îi cinstim de-acum, pieirea.

 

 

TOT  PÂMÂNTU-I  O  SODĂMĂ

 

Ce ne spune sorocirea despre vremea ce-a din urmă?

Că nainte-a sale semne îmi vor fi nenumărate,

Molime, război, cutremur și pârjol pe-ntinsa humă,

Vieți curmate  fără număr  pentru multele păcate.

 

S-a tâmpit această lume, nu-i mai adevăr, dreptate,

Se unesc în căsnicie doi bărbați ce se iubesc,

Tot pământu-i o Sodomă, cu nespusele-i păcate,

Popii, în ascuns de-acuma, la cei tineri îmi râvnesc.

 

Nu-nțeles-am, că Iisusul, s-a jertfit ca să se șteargă

Nesfârșitele păcate pân’ la El, ce le-am făcut,

Nu ca altele să facem, ca acum, de lumea-ntreagă

Și mai mari, dar și mai grele ca și cele din trecut.

**

Înrăitu-ne-am cu toții și-am uitat sfânta cărare

Ce ne-arată, cum prin viață, să ne-alegem drumul drept,

Să ne-nobileze munca și-adevăru-n fiecare

Fie marea cea virtute, pentru omul înțelept.

 

Nu uitați, c-om da socoată pentru tot și pentru toate

Câte-n viață le vom face trăitori pe-acest pământ,

Ne e dată astă viață, s-o trăim în demnitate,

În iertare și în pace,  zile, veacuri, rând la rând.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș,

Februarie, 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *