Mircea Dorin ISTRATE: Versuri

URMA  CARULUI  CU  BOI

 

A trecut în amintire, urma carului cu boi,

Ea, ce-a frământat milenii tina lumii-n zări întinse,

Fost-a clipa veșniciei di-nceputuri pân’ la noi,

Pe cărări de timp și spațiu, de pe-ntinderi necuprinse.

 

Până ieri ne-a fost într-una semn de mare vrednicie,

Azi, încet în gândul nostru e o urmă din trecut,

Ieri blazon la om cu stare, ne-ntrecut în trudnicie,

Azi, nostalgică-amintire, ce de-o vreme, s-a pierdut.

 

Boii, carul, a sa urma, sunt de-acum vremelnicie,

Filă-ntoarsă în istorii, cu ceva ce-a fost odată,

Amintire-n colțul minții, ce s-o pierde pe vecie

Cum pierdutu-s-au mai toate, din ce-a lume-acum uitată.

*

Carul mi-a ținut o lume, în milenii deșirată,

El a dus povari în spate, să avem de-mbucătură,

Dricul lui, loc de născare și de dus apoi la groapă,

Azi, trecut e în uitare, pentru cei care-l știură.

**

Noi, ce viețuim mai încă până mâine pe pământ

Și-am trăit cu el aproape, până ieri copilăria,

Ține-l-om în mintea noastră, ca, pe un ceva ce-i sfânt

Și c-o boabă-n lăcrimae, îi cinstim de-acum, pieirea.

 

 

TOT  PÂMÂNTU-I  O  SODĂMĂ

 

Ce ne spune sorocirea despre vremea ce-a din urmă?

Că nainte-a sale semne îmi vor fi nenumărate,

Molime, război, cutremur și pârjol pe-ntinsa humă,

Vieți curmate  fără număr  pentru multele păcate.

 

S-a tâmpit această lume, nu-i mai adevăr, dreptate,

Se unesc în căsnicie doi bărbați ce se iubesc,

Tot pământu-i o Sodomă, cu nespusele-i păcate,

Popii, în ascuns de-acuma, la cei tineri îmi râvnesc.

 

Nu-nțeles-am, că Iisusul, s-a jertfit ca să se șteargă

Nesfârșitele păcate pân’ la El, ce le-am făcut,

Nu ca altele să facem, ca acum, de lumea-ntreagă

Și mai mari, dar și mai grele ca și cele din trecut.

**

Înrăitu-ne-am cu toții și-am uitat sfânta cărare

Ce ne-arată, cum prin viață, să ne-alegem drumul drept,

Să ne-nobileze munca și-adevăru-n fiecare

Fie marea cea virtute, pentru omul înțelept.

 

Nu uitați, c-om da socoată pentru tot și pentru toate

Câte-n viață le vom face trăitori pe-acest pământ,

Ne e dată astă viață, s-o trăim în demnitate,

În iertare și în pace,  zile, veacuri, rând la rând.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș,

Februarie, 2020

Lasă un răspuns