Mircea Dorin ISTRATE: Și-a-ntins țăranul urma veșniciei (versuri)

ÎNNEVOITUL  MEU,  ȚĂRANUL

 

Și-a-ntins țăranul urma veșniciei

Lărgindu-și neamul peste vatra sfântă,

El fostu-mi-a țăruș statorniciei

Când s-a luat cu timpu-n dreaptă trântă.

 

Și s-a-nnoit mereu în primăvară

În brazdă când și-a pus speranța toată,

Cu sapa-n mână mi s-a copt în vară

Să-mi aibă-n iarnă liniștită soartă.

 

Și-apoi mereu s-a-mbrumărit în toamne

Tot adunându-și roada greu muncită,

Ți-a mulțumit atunci Mărite Doamne,

Că datu-i-ai să-mi aibă sfânta pită.

 

Sub umbra Ta a stat pe la altare

În rugă de iertare-n sărbători,

Ți-a mulțumit smerit de tot ce are

Rugându-te să-l ții și mâine-n zori.

 

A mai greșit, că-i om și-i omenește

Păcatului să-i de-a și el arvună,

De-aceea Doamne, încă mi-l grijește

Și ține-mi-l mereu în a Ta mână.

 

Acuma e și el la o răscruce,

Înnevoit de soartă și de ani,

E ostenit și-și ducă greaua cruce

Alăturea de toți ai lui țărani.

 

Nu mi-l uita pe el, năpăstuitul,

Ce-a dus vecia ăstui colț de rai,

Dă-i cerul, Tău să-și facă veșnicitul,

El, humă la piciorul meu de plai.

 

 

S-AMPOVĂRAT  ROMÂNUL…

 

Se strică rostul lumii cum l-am știut mereu,

C-a vieții-nvățătură la uni prinde greu,

Mai nimeni nu roșește de multele-i păcate,

Iar drumurile vieții la mulți sunt încurcate.

 

Povața înțeleaptă n-ajută la nimic,

Cum cred, fac toți de-acuma cu creierul lor mic,

E lumea azi întoarsă și stă cu susu-n jos,

Deștepul n-are șansă, iar prostu-i norocos.

 

Cinstitul stă de-oparte, hoția îmi domnește,

Cel ce muncește n-are, iar leneșul sporește,

Din roada celui care trudind abia se ține,

Prea mulți se-mbuibă astăzi și ce-ți rămâne ție?

 

Îmi e ceva cu lumea și nu-i de loc a bine,

Pierdut-a calea dreaptă, nu știe de rușine,

De mult uitat-a dânsa de-a Ta învățătură

Ce  lumea mi-a trecut-o, cu Sfânta ei Scriptură.

 

S-a-mpovărat românul de multele-i păcate,

Străvechile-obiceiuri uitării mi-s lăsate,

Credința strămoșească ce ne-a ținut curați

Și dragostea de țară, de neamul nost’, de frați.

 

Cea vie-nflăcărare în noi nu se aprinde,

Că ura ni-i în suflet și-n lături, cât cuprinde.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

7 aprilie 2020

 

Lasă un răspuns