RÂUL VIEȚII
Între maluri desfătate cu dulceți de rugi de mure
Și cu sălcii plângătoare peste ape despletite,
Valul, unduind molatic, gândurile vrea să-ți fure
Ca-n adânc să mi te-atragă cu-ale sale vagi ispite.
El îți joacă mintea-n ape și-ncâlcește-a ta gândire
Și-n sclipiri amăgitoare te îmbie să-l urmezi,
Iar morgana lui șoptire mi te duce la pierire
De-i cădea în a lui vrajă și chemarea tu i-o crezi.
Valul este însăși viața, curgătoare, ‘mbietoare.
De pe maluri e frumoasă de-o privești de-acol’, de sus,
De te-arunci în ea te-nghite și-n șuvoaie mișcătoare
Mi te duce cum vrea dânsa, până fi-vei…..la apus.
Ne-ntrerupt e râul vieții și în curgerea-i eternă
Din a noastre vieți își face viața sa de neoprit,
Uneori ea e frumoasă, alteori îmi este ternă
Și așa se duce-n valuri, până-n larg de infinit.
*
Sub a streșinii pădure, dintr-un dâmb cu umbră deasă
Un izvor cu apă lină curge lin unduitor, îmbietor,
Saltă-n valuri mici, de-o șchioapă, dară lui nicicum nu-i pasă,
Neștiind că dânsul fi-va, râul vieții, curgător.
De-ți lua o-nghițitură, apa rece-mbietoare
O veți ține minte-o viață și de ea ademenit,
Veți dori, ca însetatul stâmpărata ei răcoare
Ce e viața din cea viață, râului de neoprit.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș,
30 Ianuarie, 2020