LADA DE ZESTRE
,,În lăda cea de zestre, stă TIMPUL adormit,
Miroase-a levănțică, a smirnă și-a smerit”,
A stat acolo-n vremuri, ca pân’ la noi s-ajungă,
Torcându-și veșnicia cuminte și prelungă.
Acolo e FRUMOSUL, CURATUL di-nceput,
IUBIREA și AMARUL și LACRIMA-n durut,
SPERANȚA, BUCURIA și VISUL și-NĂLȚAREA
Și toate ale vieții, să nu-i uităm CĂRAREA.
Să știm că noi venit-am din TIMPUL de demult,
Din vremea când străbunii chiar ei l-au început,
Și-n VREDNICIT trecut-au prin toate negrăbit,
Cu Domnul lor din ceruri, cum vremi s-au nimerit.
Acum, în lada ceea, cât toate-s adunate,
ICOANE-mi sunt de SUFLET, pe-altare-nlăcrimate,
Să ne-nchinam la ele cum facem la ceresc,
Că-n ele e SCÂNTEIE și DUH DUMNEZEIESC.
**
În lada cea de zestr-i, un BOB DE VEȘNICIE,
TRECUTUL scurs smerelnic în lungă vrednicie,
Mereu jertfita VIAȚĂ pe humă de lumesc,
Să fim, de merita-vom, în Raiul din ceresc.
***
Când ne-mbrăcăm cu straiul de bunii mei purtat,
Trăi-vom o clipită în lumi de preacurat
Și n-om lăsa uitarea să șteargă cel trecut
În care ei, cu toții, o vreme-au încăput.
Așa vom sta de-apururi aicea laolaltă,
Cu toți din neamul nostru ce-au fost aici vre-odată,
Cu toate ce-au fost bune și rele la un loc,
Trăite în smerelnic sub umbră de noroc.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
4 iunie, 2020