Mircea Dorin ISTRATE: În timpul cela (versuri)

VOI,  VÂNZĂTORILOR  DE  ȚARĂ

 

E lungă urma ce-am lăsat-o pe calea vieții de-nceput,

E-adâncă, bine apăsată, încoronând al nost’ trecut,

Să știe toți c-aicea fost-am, mereu la bine și la greu,

Cu codrul frate și cu cerul, cel însfințit de Dumnezeu.

 

Aicea, fiecare piatră de mii de ori a fost călcată

Și fiecare deal și vale în primăveri a fost lucrată

Cu grea sudoare și cu râvnă, sub ploi, sub soare și pe vânt,

De ei cu mâinile-amândouă, ce-au tot scurmat acest pământ.

 

El ne-a ținut ’n a sale brațe, să trecem vremuri rând la rând,

Oșteni să-i fim de-o fi nevoie, o clipă să nu stăm pe gând,

Să fim mai bine  în Columne, în monumente și sub cruci

Decât robind în grea sclavie, în vremi ce n-ai vrea să le-apuci.

 

Atuncea cum să dăm țărâna cu moșii veșnicind în ea,

La alți străini din alte neamuri, stăpâni să fie-aici, sadea,

Că-n fiecare bruș din glie, e-un suflet pus la veșnicit,

Străbun ori moș din neamul asta, ce țara tare și-a iubit.

 

Acuma voi, nepoți de-a celor ce și-au ținut în mâini pământul,

Îl dați pe-un pumn de-arginți degeaba și nu vă duce măcar gândul,

Că-mi vindeți moșii și strămoșii la nesătuii cei străini?

Trădare-i asta, iar voi Iude, cu neiertate, aspre vini.

 

Pământul țării nu se vinde la alte neamuri, orice-ar fi,

Că-n huma lui, de la-cepuri, s-au renoit părinți, copii

Ce neamul l-au mărit într-una și-n viață țara mi-au ținut,

Aici să-i facă împlinitul, în răbdătorul nostru lut.

 

Blestem pe capul vost’ să cadă, voi, vânzătorii de tot și toate

Ce-mi vindeți încă la grămadă pământ și neam și demnitate,

Voi închinați, în timp de pace, bucăți de țară la dușmani,

De-aceea trădători voi sunteți, nemerniciți, setoși de bani.

 

 

 

ÎN  TIMPUL  CELA

 

Când ceasul turnului va bate amiaza nopții ce-a sosit,

Atunci în vis ți-oi spune-n șoapte, cât încă Doamne, te-am iubit.

Tu vei avea o tresărire, simțind că poate, undeva,

Un cineva-n a lui gândire, de el să-ți amintești ar vrea.

 

Îți cată-n gând în vremi trecute frumoase clipe de-nălțare,

Când ale tale simțuri vrute mi l-au vrăjit c-o sărutare,

Iar el robit a fost pe dată de chipul tău cel preafrumos,

Când tu, viața i-ai furat-o, la cel de-atunci, nenorocos.

 

Aminte să-ți aduci cum încă, ai fost cu el în nopți de vis

Și-n sărutări și-n jurămite te-a înălțat în paradis,

Uitat-ai lumea pământeană cărăruind prin cel ceresc,

Tot îndulcindu-te-n iubire, cu clipă de dumnezeiesc.

 

Acum, tu datu-l-ai uitării pe cel ce te-a iubit din greu,

Închis-ai drumul ce odată în taină îl cătai mereu,

Azi alte căi îmi bați de-acuma, având un altu-n al tău gând,

Eu te-am iertat, trecută-i vremea, las timpul cela, lăcrimând.

———————————–

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

Aprilie 2020

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *