DE MĂ ȚII ÎN AL TĂU GÂND
Prin cotloanele din minte tot ascuns-ai de uitare
Clipele din vremi trecute, calde, dulci, mângâietoare,
Ce ți-au bucurat în vreme clipa vieții și simțirea
Și de-aceea-s bine puse să-ți trezească amintirea,
Când a anilor șiraguri se lungesc în adunat,
Și-n oftat tu spui nostalgii: Ce-a trecut nu e păcat !
Vremi trecute-ți stau sub frunte, bineascunse, adormite,
Sunt bănuții cei de aur din comori neprețuite,
Ce le ții fără vreo pază în căușul minții tale
Să plătești vreo bucurie vieții când o ia la vale
Și s-apropie sfârșitul, că destul a fost să fie
Pe aici, fără oprire, prin această lume vie.
Ce-ai acolo-n cele taine, numai minte ta îți știe
Câte încă adunat-ai să le ai pentru vecie,
Sunt și bune, sunt și rele, mai de toate-amestecate
Și iubiri trăite-n taină și nespusele păcate
Ce făcutu-le-ai pe calea vieții tale trecătoare
Și le duci mereu cu tine, până fi-vei pe sub soare.
***
De mă ai în bobul minții și pe mine-n al tău gând
Și de-n seri neadormite tot mă scoți de-acol pe rând,
Îndulci-ți-oi visul nopții cu nespusele păcate,
Să trăiești mai înc-odată, clipe lungi, înfiorate,
Să te vezi, în locul tainic iar sorbind de-acum divinul,
Desfătând a tale simțuri, cu ce-a fost atunci, sublimul.
Ține dar în gând iubirea, cea din anii tinereții,
Mierea vremii de atuncea, când dădeam binețe vieții,
Doar atunci a fost simțirea cea curat-adevărată
Ce de-atunci nu întâlnit-ai pe cărarea vieții toată.
Pune-o taină-tăinuită, într-o boabă lăcrimată
Și cu ea să-mi treci cea lume, în vecia neumblată.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Septembrie 2019