Mircea Dorin ISTRATE: De mă ții în al tău gând

DE  MĂ  ȚII  ÎN  AL  TĂU   GÂND

 

Prin cotloanele din minte tot ascuns-ai de uitare

Clipele din vremi trecute, calde, dulci, mângâietoare,

Ce ți-au bucurat în vreme clipa vieții și simțirea

Și de-aceea-s bine puse să-ți trezească amintirea,

Când a anilor șiraguri se lungesc în adunat,

Și-n oftat tu spui nostalgii: Ce-a trecut nu e păcat !

 

Vremi trecute-ți stau sub frunte, bineascunse, adormite,

Sunt bănuții cei de aur din comori neprețuite,

Ce le ții fără vreo pază în căușul minții tale

Să plătești vreo bucurie vieții când o ia la vale

Și s-apropie sfârșitul, că destul a fost să fie

Pe aici, fără oprire, prin această lume vie.

 

Ce-ai acolo-n cele taine, numai minte ta îți știe

Câte încă adunat-ai să le ai pentru vecie,

Sunt și bune, sunt și rele, mai de toate-amestecate

Și iubiri trăite-n taină și nespusele păcate

Ce făcutu-le-ai pe calea vieții tale trecătoare

Și le duci mereu cu tine, până fi-vei pe sub soare.

***

De mă ai în bobul minții și pe mine-n al tău gând

Și de-n seri neadormite tot mă scoți de-acol pe rând,

Îndulci-ți-oi visul nopții cu nespusele păcate,

Să trăiești mai înc-odată, clipe lungi, înfiorate,

Să te vezi, în locul tainic iar sorbind de-acum divinul,

Desfătând a tale simțuri, cu ce-a fost atunci, sublimul.

 

Ține dar în gând iubirea, cea din anii tinereții,

Mierea vremii de atuncea, când dădeam  binețe vieții,

Doar atunci a fost simțirea cea curat-adevărată

Ce de-atunci nu întâlnit-ai pe cărarea vieții toată.

Pune-o taină-tăinuită, într-o boabă lăcrimată

Și cu ea să-mi treci cea lume, în vecia neumblată.

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

Septembrie  2019

 

Lasă un răspuns