CUM AȘ VREA
Doamne, dacă-ți dau napoi averea, fala ce o am, domnia,
Viața care am trăit-o, Tu, mi-i da copilăria
S-o încep încă odată și acolo să mă uitți
Până mușuroi s-or face semețiții ceia munți?
La păscut să merg cu mieii, jos pe Rât, sus la Răzoare,
Să dau gâștele la Vale, să mânc mure coapte-n soare
Și cireșe cât încape, prune dulci și tămâiate,
Mere, pere, nuci și struguri și gutui mai întomnate.
Și cu alții de-a mea seamă, cu codane tinerele
Primăvara să culegem ghiocei și viorele
Și-apoi vara la Târnavă să ne săturăm de scaldă
Și să trândăvim pe maluri, înmuiați de vremea caldă.
Să ne stâmpere o ploaie alergând prim tina moale
Și-o privire de codană într-o clipă să ne-nmoaie,
Iar o strângere de mână să ne-nalțe spre ceresc
Și-n clipită să ne pună, îndulcit dumnezeiesc.
Să aștept în fapt de seara ciurda mirosind a lapte
Și cu-n boț de mămăligă săturat să dorm în noapte,
Coperit cu-n roi de stele având luna căpătâi,
Să visez că îs în raiul omenescului dintâi.
*
Doamne, lasă-mă acolo ca veciile mă uite,
Să mă satur pe-ndelete de plăceri și toate vrute,
Că-s sătul de lumea astă, lunecoasă, ticăloasă,
Îndulcită cu păcate, necurată, mincinoasă.
***
De acolo Tu mi-i pune, colb ți-oi fi pe-a Ta cărare,
C-ai Tăi pași să lase urme de neșters în fiecare,
Iar când vin la judecată, în smeritu-mi gând umil,
Pune-oi din lumescul lumii, zâmbetul unui copil.
——————————–
Mircea Dorin ISTRATE
6 noiembrie 2019