CLIPITA VIEȚII
Cea trecătoare viață de-acum se înserază
Și-n vatra celui suflet mocnind se sting tăciuni,
Se-ngreunează pleoapa clipitei ce-a fost trează
Și-ncet se-nchide veacul cereștilor minuni.
Vâslașul bărcii vieții te trece în visare
Pe lacul cel cu unde săltate-n clipocit,
Din mal de începuturi spre celălat în care
Ti-i duce în uitare spre larg nemărginit.
C-atâta-i dară viața, o trecere-ntre maluri
Pe lacul de sparanțe ce pare nesfârșit,
Te urcă și coboară mereu a sale valuri,
În glorii și-n genune, învins ori fericit.
*
Aceasta-i soarta lumi-n ceresc și pe pământ,
O naștere-i în toate și-un strop de viețuire,
În prima-i bucurie, dorințe și avânt,
O ardere-n văpaie a toate ce-s trăire.
Apoi, spre coada vieții se domolesc mai toate,
Se-povărează omul cu câte a făcut,
Iar spre sfârșit, la urmă, ne-ntrecem în socoate
Din tot ce-a fost trăire, din câte noi le-ai vrut.
**
C-atâta-i dară viață, trăire, nostalgie,
Amar, durere multă, speranțe și visare,
O clipă ce-i cuprinsă în lunga cea vecie,
Cu-n ieri, un azi și-un mâine, de-apururi trecătoare.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
6 mai , 2020