… În acest timp, lama plecă în nord către regiunea centrală. Într-o seară, după reuniunea ritualului, o Tara îi revelă lui Marpa Golegs în timpul somnului că el ignora o anume lecţie simbolică a lui Naropa, iar ea îl îndemna cu gestul. Se gândi lama că avea de mers a-l întâlni pe Naropa.
Cum se întorsese în valea Mestecenilor şi câteva zile trecură, mie însumi, într-o noapte, îmi apăru o fată tânără în vis, albastru de cer, frumoasă-n roba-i de brocart şi podoabele de os, cu sprâncene şi gene de aur scânteietor.
El mi-a spus: „Fiul meu, doctrina ta Mahamudra poartă la bodhi printr-o lungă meditaţie. Formula ta e a celor şase dogme. Tu o ai pe aceea ce te face a învia întru bodhi meditând-o o clipă. Cere-o”. A spus şi a dispărut.
M-am gândit în mintea mea: „Fata aceasta tânără purta costumul Taras-elor. Să fie acesta un avertisment al zeilor? Să fie o răutate de demon? Nu ştiam. Orice-ar fi, nu cumva ştia maestrul meu, care este Buddha al trecutului, prezentului şi viitorului? Şi el nu cunoştea decât un lucru, dar tot lucrul, de la formula pentru a deveni Buddha, pe culmi, până la formula de a aduna, jos, o piatră spartă. Dacă e un avertisment al zeilor, am a cere doctrina învierii.
Fără a lua în seamă zidul tainiţei mele, m-am dus aproape de lama. El strigă:
„Pentru că nu rămâi într-o severă recluziune, un grav accident ne va fi ajuns. De ce-ai venit?”
I-am povestit cum era tânăra fată şi ce-mi spusese, şi îl întrebai:
„Să fie un avertisment, să fie o facere de rău? Nu ştiu. Dacă e un avertisment, am venit a-ţi cere doctrina învierii. Şi ţi-o cer”.
Lama reflectă un moment şi zise:
„Este doar un avertisment al zeilor. Când revenii din India, pandit-ul Naropa anunţa: ‘Explicaţia doctrinei învierii’. Cum eram pe picior de plecare, n-am reţinut-o. Pentru aceea o s-o căutăm citind toate cărţile din India”.
Zi şi noapte, maestru şi discipol, căutarăm cu ardoare cartea învierii. Aflarăm multe despre transmigrare. Dar n-am găsit niciun cuvânt despre înviere. Lama îmi spuse:
„Avertismentul ce l-am primit în nordul Tibetului central mă îndemna a face aceeaşi cerere. Cum mai sunt şi alte formule pe care nu le cunosc, mă voi duce aşadar să le cer”.
Eu l-am prevenit pe temeiul vârstei sale înaintate. Dar nu izbutii să-l opresc. Strângând în aur darurile discipolilor săi, el le luă într-o cupă plină şi plecă în India.
Naropa murise. Dar voind a-l întâlni în pofida vieţii sale, Marpa consultă numeroase oracole şi i se prezise că îl va întâlni. Şi recitând rugăciuni plecă în căutarea lui. Îl întâlni într-o pădure virgină. Îl invită să vină în mănăstirea Phul-la-Hari. Şi acolo îi ceru formula învierii. Panditul Naropa răspunse:
„Ţi-aduci aminte, ai primit vreun avertisment?
– Nu-mi amintesc. N-am avut niciodată vreun avertisment. Un discipol de la mine, Veste-Bună, a primit avertismentul zeilor şi a venit să-mi ceară doctrina.
- O, minune! strigă Naropa, în Tibetul întunecat, acest discipol seamănă soarelui pogorându-se peste zăpezi!”
Vorbind, el îşi ridică mâinile împreună deasupra capului şi făcu această rugăciune
„Salut îţi aduc, o, discipol numit Veste Bună,
Asemeni soarelui pogorându-se peste zăpezi
În tenebrele sumbrului Septentrion”.
Vorbind astfel, el închise ochii şi înclină de trei ori capul. Şi munţii Indiei şi arborii se aplecară de trei ori către Tibet. Încă şi astăzi arborii muntelui Phul-la-Hari au vârful aplecat către Tibet. Naropa îl învăţă, întru totul, formulele transmise de zei. Pe urmă el consultă oracolele. Felul de a saluta al lui Marpa prezicea o scurtă coborâre. Dar doctrina ajunsă prin mijlocitorul meu profetiza o coborâre spirituală mai lungă decât albia unui fluviu.
Marpa se întoarce în Tibet. Se serba aniversarea morţii fiului său Darma Dode ce se petrecuse potrivit oracolului. Toţi călugării şi discipolii se adunaseră pentru ceremonie. Marii discipoli îl întrebară pe Marpa:
„Lama preţios, fiul tău este acum asemenea unui Buddha al celor trei epoci, norocul nostru a căzut. Tu însuţi îmbătrâneşti. Cum se va transmite preţioasa învăţătură Kadjupa? arată-ne care trebuie să ne fie ascultarea şi lucrul nostru.”
Lama răspunde:
„Eu şi tot pogorământul panditului Naropa avem puterea de a citi în vise. Naropa a adus o profeţie bună pentru doctrina Kadjupa. Voi, mari discipoli, duceţi-vă şi aşteptaţi visele.”
Atunci discipolii, după ce avură vise, le povestiră. Cu toate că toţi avuseseră vise fericite, nu le putea prinde povestirea. Eu am visat patru stâlpi. Îmi povestii astfel visul de faţă cu lama:
Cum lama purtător de sceptru îmi porunci
Trei nopţi visat-am un vis.
Lui lama îi cânt povestea-i.
Visat-am pe lume la miazănoapte
Un munte de nea înălţându-se, frumoase omături
Cu vârful mângâind cerul.
Soarele şi luna dădeau roată.
Lumina lui umplea spaţiul,
Vatra lui coperea pământul.
Spre patru drumuri cardinale curgeau fluvii.
Din ape se adăpau toate făpturile.
Şi toate se vărsau în mare.
Flori felurite străluceau.
Aşa mi-a fost visul în mare.
Îl spun lui lama, Buddha al celor trei epoci.
Ci mai visai cum pe cel munte nalt cu mărire frumoasă
La răsărit se ridica un stâlp mare.
În vârful stâlpului domnea un leu.
Coama de turcoază i se risipea în toate părţile.
El îşi desfăcu pe zăpadă ghearele.
Ochii săi căutau în slavă
Şi alerga pe zăpadă.
I-o spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Am visat cum la miazăzi se ridica un stâlp mare.
În vârful stâlpului răcnea o tigroaică.
Părul zbârlit o coperea cu totul,
Ea de trei ori a surâs.
Ea îşi desfăcu pe păduri ghearele.
Şi cedri-n codri se amestecară.
I-o spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Visat-am cum la apus un stâlp mare se înălţa.
În vârful coloanei plutea un mare garuda.
Aripile acestui garuda erau desfăcute.
Coarnele i se ridicau la cer.
Ochii lui căutau în slavă.
Şi a zburat în spaţiu.
I-o spun lui Lama Buddha a trei epoci.
Aşa e oracolul visului meu.
Mă gândesc, o fi un oracol ferice.
M-am bucurat de acest noroc.
De-ai vrea să-mi spui ce-nseamnă.
Aşa am vorbit, şi lama, plin de bucurie, răspuns-a:
„Acest vis e un vis fericit. Nevastă, pregăteşte un cerc bun de jertfe”.
Şi mama strânse lucrurile necesare.
Când discipolii şi fiii spirituali se adunară în jurul cercului de ofrande, lama le zise:
„Ce vis minunat a avut Mila Trofeu de Diamant!”
Marii discipoli întrebară:
„Descurcând sensul şi semnele acestor vise, de-ai vrea să ne spui profeţia lor”.
Atunci lama, marel avatar şi tălmăcitor, cântă discipolilor acest cântec ce dezvăluie visele:
Domn Buddha a trei epoci,
Pandit Naropa, ţie mă plec;
Voi toţi învăţăceii aşezaţi în acest loc,
Ascultaţi prezicerea de mirare a viitorului
Ce visele înseamnă.
Iar eu, bătrânul, vă voi desluşi.
Acest vârf al lumii în Septentrion
E doctrina lui Buddha ce se va răspândi în Tibet.
Acest munte de zăpadă îngheţată
E bătrânul tălmăcitor Marpa
Şi viitoarea doctrină Kadjupa.
Acest pisc de nea mângâind cerul
Este doctrina neasemuită.
Soarele şi luna dându-i roată
Sunt nevoinţa-luminoasă şi mila atotştiutoare.
Lumina ce umple spaţiul e munca de temei a lumii.
Cele patru fluvii ce curg în patru direcţii
Sunt rostirile celor patru taine întru mântuire.
Aceste fluvii adăpând toate fiinţele
Mântuie pe cei trecuţi la credinţă.
Toate aceste fluvii în mare căzând
Sunt unirea mamei şi fiilor.
Toate florile felurite strălucind
Sunt bucuria rodului neprihănit.
Visul în mare nu-i de rău ci ferice.
O, voi călugări şi învăţăcei aici adunaţi
Mai ales pe acest munte de nea frumos în mărirea-i.
Marea coloană ce se înalţă la răsărit
Este Tshur-ton Cuang-ge din Dol.
Leul domnind în vârful stâlpului
Arată firea de leu a lui Tshur-ton,
Coama lui de turcoază revărsată
Este învăţătura vorbei armonioase.
Cele patru gheare întinse pe zăpadă
Sunt presiunea celor patru însuşiri nesfârşite,
Privirea lui întoarsă spre cer
E un adio lumii făpturilor.
Drumul mândru pe albul omăturilor
E-ajungerea pe tărâmul liberării.
Nu-i de rău din răsărit. E ferice,
O, călugări şi învăţăcei aici adunaţi.
Marea coloană ce se înalţă la miazăzi
Este Gnog-ton Tcho-dor din Jung.
Tigroaica răcnind pe coloană
Arată firea de tigru a lui Gnog-ton,
Păru-i zbârlit peste toate membrele
Este învăţătura vorbei armonioase.
Cele trei surâsuri
Sunt cunoaşterea celor trei trupuri.
Ghearele întinse peste păduri
Sunt împlinirea celor patru sfinte slujbe.
Privirea sa întoarsă în slavă
Eun adio lumii făpturilor.
Drumul său mândru prin păduri dese
E ajungerea în tărâmul liberării.
Cedrii din codru întrulocaţi
Înseamnă o descendenţă de nepoţi moştenitori.
Visul de miazăzi nu e de rău. E ferice,
O, călugări şi învăţăcei adunaţi aici.
Marea coloană ce se ridică în apus
Este Me-ton Tson-po din Tsang-rong.
Marele garuda plutind pe stâlp
Arată firea de garuda a lui Me-ton.
Aripile desfăcute ale acestui garuda
Sunt învăţătura vorbei armonioase.
Coarnele sale îndreptate spre cer
Înseamnă meditarea în singurătate.
Privirea căutând în slăvi
Este un adio lumii făpturilor.
Zborul său prin imensitatea spaţiului
E ajungerea în ţinutul liberării.
Visul din apus nu-i de rău. E ferice,
O călugări şi învăţăcei aici adunaţi.
Marea coloană înălţată la miazănoapte
Este Milarepa din Kung thang.
Vulturul plutind peste stâlp
Arată că Mila e semen vulturului.
Ascuţitele-i aripi desfăcute
Sunt învăţătura vorbei armonioase.
Cuibul în steiul drumului
Spune că viaţa-i va fi mai tare ca steiul.
Puiul născut al acestui vultur
Spune că nu va avea rival.
Păsărelele ce umplu spaţiul
Înseamnă răspândirea învăţăturii Kadjupa.
Privirea sa întru tării
Este un adio lumii făpturilor.
Zborul lui întru imensitatea spaţiului
Este ajungerea în tărâmul liberării.
Visul de miazănoapte nu e de rău. E ferice,
Vouă v-o spun, celor aici adunaţi.
Mi se sfârşeşte lucru-mi de bătrân,
Ceasul vostru, învăţăcei, a venit.
De vorba-mi de bătrân e profetică,
Învăţătura perfectă ce se împărtăşeşte
Răspândi-se-va în viitor.
Astfel grăi el. Atunci toţi de faţă se umplură de bucurie. Şi lama deschise marilor săi discipoli comoara doctrinei şi a maximelor. Ne instruia ziua. Noaptea, închişi în chilie, ne urmam ferice meditaţia.
Într-o seară când stăpâna îşi făcea iniţierea, lama se gândi:
„Fiecăruia dintre discipolii mei am a-i da legea şi datoria lui de împlinit. Voi consulta mâine zodiile zorilor.”
A doua zi, în focurile aurorei, îşi văzu marii discipoli: Gnog-ton tho-dor din Jung comenta cartea Ydam-ului Hai Varra. Tshur-ton Ouang-do din Dol medita la migraţia sufletului. Ma-ton Tsus-po din Tsang-rong medita la iluminare. Eu meditam la căldura îndumnezeitoare. Astfel lama ştiu care ne era lucrarea fiecăruia.
Îi dărui aşadar lui Gnogpa desluşirile asupra folosirii celor şase scopuri şi a celor patru metode înlănţuite ca un şirag de perle fine, cele şase giuvaeruri ale lui Naropa, mătăniile sale de rubin, o lingură pentru jertfe şi cartea Comentariilor indiene. Apoi îi zise:
„Urmează-mi învăţăturile întru binele făpturilor”.
Lui Tshur-ton Ouang-de din Dol, îi dădu Migraţia sufletului, asemeni unei păsări zburând printr-o fereastră deschisă; părul lui Naropa; boabe de nectar şi diademe din cinci materii diferite. Apoi zice:
„Meditează la migraţia sufletului”.
Lui Me-ton Tsumpo din Tsang-rong îi dărui iluminarea asemeni unui foc aprins în tenebre, clopoţelul şi vajra lui Naropa, damaru-ul lui Naropa şi kopala lui de sidef. Şi îi spune:
„Liberează-te de mărginimi”.
Mie îmi dărui legea eminentă a căldurii îndumnezeitoare, asemenea unui foc de lemn cioplit; căciula lui Maitripa şi veşmintele lui Naropa. Apoi îmi spune:
„Du-te de rătăceşte în pustiile de spaimă şi zăpezi şi afundă-te în contemplare.
La sfârşit, le spune tuturor călugărilor adunaţi în cerc împrejurul jertfelor:
„Pe potriva darului de învăţătură corespunde zodiilor, le-am dat, întâi, urmaşilor mei duhovniceşti nevoinţele fiecăruia, deodată cu folosirea largă a lecţiilor mele. Pentru că fiul meu Darma Dode Boum nu mai este acum aici. De asemeni, v-am încredinţat drept moştenire părintească formulele doctrinei mele Kadjupa şi împărtăşirea binecuvântării mele. De aceea, fiţi plini de zel. Şi binele făpturilor va creşte.”
Atunci fiecare mare discipol plecă spre ţinutul său. Lama îmi spune:
„Tu mai rămâi vreo câţiva ani pe lângă mine. Îţi voi da încă o consacrare şi o iniţiere aparte. Va trebui să-mi rosteşti căutările duhului tău. De aceea rămâi într-o chilie desăvârşit închisă.”
M-am retras în peştera numită Grota de Aramă după profeţia lui Naropa. Tatăl şi mama îmi dădură o parte din hrana pentru blidul meu de jertfe.
Mama Dagmema către Milarepa
Mă plec la picioarele lui Marpa cel plin de har.
O, fiule îndurător cât cei tari,
Nevoitor întru credinţă,
O, tu fiu cu noroc,
Nectarul lui lama e vin de înţelepţie,
Bea-l pe săturate şi mistuie-l.
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Neuitându-ţi tatăl şi mama,
Neodihnit în plângerile tale cheamă-i,
Hrana cuvintelor folositoare inimii
Mănânc-o pe săturate şi mistui-o
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Neuitându-ţi tatăl şi mama plini de milostenii,
Fii curajos în recunoştinţă.
Veşmântul suflului adânc al zeilor
Îmbracă-l cald şi mistuie-l.
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Neuitând făpturile plăpânde
Îndreaptă-le pe calea bodhi.
Marele car purtător al învăţăturii spirituale
Sporeşte-l şi mistuie-l.
Fie-n câmpiile binecuvântate de sus
A-l recunoaşte pe lama şi a merge la el.
Fiule, nu uita a purta în inimă
Îndemnurile norocoasei stăpâne mame,
Mama ta le are mereu în mintea-i.
Fie-ne, mamă şi fiu cu inimile una
În câmpiile binecuvântate de sus
A ne recunoaşte mergând unul spre altul!
Fie-mi urarea a se împlini!
De binefaceri te înconjure credinţa!
Kadjupa
(Marpa lui Milarepa: Printre formulele doctorului Naropa este una superioară pe care nu o au ceilalţi mari discipoli. Ea este tradiţia orală revelată de zei şi eu ţi-o revărs ca pe un vas preaplin. Fie-mi veneraţii Ydami martori că nu te-am înşelat şi că nu există altă formulă. Jurându-se astfel, el cântă acest cântec:)
Slavă şi rugă vouă, cei plini de har.
De gândeşti la istoria străbunilor plini de haruri,
Ea e cuvântul de aur.
Îţi tulbură sufletul în dor nemărginit.
Păzeşte-n inimă vorba mare de mine ţie dăruită.
Toate celelalte nu preţuiesc atât.
Mulţi pomi nu poartă rod.
Ştiinţa nu e adevăr întotdeauna.
Ce-nveţi aici nu vezi dincolo.
A vorbi mult e fără de folos.
O bogăţie sfântă sporeşte inima.
De vrei să fii astfel bogat concentrează-te întru învăţătura-mi.
Această lume joasă e în lacrimi. Renunţă deci la bucurie.
Casele străbunilor noştri erau peşterile.
Locul pustiu şi singur e un popas dumnezeiesc.
Duhul întru duh e un cal negrăit a-l struni.
Trupul tău e un sanctuar.
Pietatea neîntreruptă e leacul cel mai bun.
Fiilor mei plini de minte
Le-am dat cuvântul ce închide toată înţelepciunea.
Eu, cuvântul şi credinţa ta treime-s.
Fie în mâinile fiului meu.
Pomul şi rodul să crească
Nestricându-se, nerisipindu-se, neuscându-se.
Cântecul lui Marpa către locuitorii palatului de miazăzi
Ruga-mă-voi maestrului meu plin de har,
Voi, nepreţuiţi străbuni întru duh,
Voi, ocrotiţi de păcat,
Voi, cei binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Voi, taine de adâncă învăţătură,
Cale scurtă şi cuprinzătoare,
Voi, cei binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Însumi io, Lo Tsawa Marpa,
Din miezul tainelor profund
Ce mă binecuvântă, vă binecuvânt.
Sfinţi Ydami şi zei din cer
Încărcaţi de fapte bune,
Voi, cei binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Fii întru duh şi învăţăcei,
Ferice de credinţă şi jurare,
Voi, ce sunteţi binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Muncile şi faptele voastre
Curate spre binele aproapelui
Fie binecuvântate şi noi binecuvântaţi.
Zei şi spiriduşi din lumea ochilor
Crdincioşi legămintelor dintre noi,
Voi ce sunteţi binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.
Zei şi oameni adunaţi pe acest loc
Pentru fericite oraţii,
Voi, ce sunteţi binecuvântaţi, binecuvântaţi-ne.