Pasi de catifea
Văd pașii tăi cum repezi au trecut
Prin agonia frunzelor de toamnă
S-au tot grăbit…, nu i-a durut…
Că vine-o toamnă și-apoi altă toamnă..
Irepetabili zvelții pași de-atunci
Ai vrea să-i chemi însă nu-i chip
Trecut e timpul…, clipele adânci
S-au șters… ca valul pe nisip…
Căci timpul trece și nu iartă
Ce mult ai da să-l poți opri
Să poți întoarce această soartă
Și bătrânețea să o poți întineri
Și a venit din nou o toamnă…
Să vie încă multe după ea !
Azi numeri frunzele ce te condamnă
Să calci ușor… cu pași de catifea …
Suntem mai săraci
Suntem mai săraci cu o clipă
Acel nimic care trece banal
Nu știi, nu o simți… o risipă
Neprețuită și-aruncată la canal
N-o vezi, nu te doare, nu-ti pasă
Izvorul clipelor iti pare infinit
Să-mprăstii clipe, inima te lasă
Tot pierzi,cheltuind necontenit
Si dăm clipe scumpe pe nimic
Ne agățăm intarziat de canoane
Bieti muritori ingroziti care zic
Cuvinte din vocale și consoane
Cu fiecare clipă care trece…
Oamenii-s mai săraci puțin
Si-odată sărăcitii o să plece
În lumea unde clipele se țin.
