E vremea de-o gingașă primenire
– Pantum –
E vremea de-o gingașă primenire.
Întreaga viață-mi pare mai frumoasă.
Când mi se zbate fără contenire,
O inimă zvâcnind tumultuoasă.
Întreaga viață-mi pare mai frumoasă
Când rătăcesc cu mintea în neștire.
O inimă zvâcnind tumultuoasă,
S-a îmbătat din plinul de iubire.
Când rătăcesc cu mintea în neștire,
Inima mea, o pasăre sfioasă,
S-a îmbătat din plinul de iubire,
Nemaigăsindu-și drumul către casă.
Inima mea, o pasăre sfioasă,
Nu cere sfaturi, pilde, lecuire.
Nemaigăsindu-și drumul către casă,
E vremea de-o gingașă primenire.
Înțeleapta împăcare
– Tautogramă –
Înrobit în întristarea
Întâlnitelor înfrângeri,
Îmi înflăcărează îngeri,
În întreg, întruchiparea.
În înalturi înstelate
Întrebări îmbietoare,
Îndelung în închisoare,
Înfloresc înfiorate.
Învingând înșelătoare
Înălțimi însingurate,
Înadins înaripate,
Încăpeau în înserare.
Îmi însemn învățătura
În înscrisuri îngroșate,
Îndestul încercănate,
Înjghebând întăritura.
Înțeleapta împăcare,
Îndreptată, îmbunată,
Încheia îngenuncheată,
Învingând în încercare.
Să-ți scriu mici slove-n carnea mută …
– schaltinienă de dragoste –
Sub cerul nopții înstelate ne sărutăm ca doi nebuni;
E-un fel de dulce răzbunare pe timpul ce s-a scurs în van,
Cel care deopotrivă fost-a și bun prieten și dușman,
Dorindu-ne să treacă-n fugă, cu ale iernii legiuni…
În toamna stoarsă de-a ei vlagă, în recea noapte de brumar,
Săruturi să se spargă-n pieptu-ți, în valuri de efuziuni,
Sperând ca până-n primavară, ca-ntr-un sentimental bazar,
Să le expui fără-a le vinde, să-mi vadă dorul ce mocnea,
Ce rătăcit-a iarna-ntreagă, deși la gura ta râvnea
Să-ți scriu mici slove-n carnea mută, ca cel mai iscusit zețar.
Surâsul se statornicea
– Tautogramă –
Se strâng stihiile spre seară,
Stârnind salbatice scântei.
Subtile spaime se strecoară,
Surpând sfărâmături de stei.
Striviți sub stânci, strigoii sapă,
Spărgând sec strigătul sever,
Strunind seminția sireapă,
Sub straja scutului stingher.
Sordida soartă sângerase.
Stelar sobor se sustrăgea.
Speranța scâncete schițase.
Surâsul se statornicea.
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri
– Sonet –
Se-nvârt stihii sălbatice pe cruguri.
Se-ntrec în dansuri umbre rătăcite.
Aleargă iele-n hore nesfârșite
Și-ațâță scânteierile din ruguri.
Descântece, în taină zămislite,
Alungă spaima morții, beteșuguri.
În leacul vieții, pun gingașii muguri,
Ai florilor pe-altarul ei jertfite.
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri,
Iubita mea, cu părul lung, bălai.
Să huzurești ca în atâtea rânduri,
Când vise dragi mi le însuflețeai.
De vine moartea să ne ia-ntre scânduri,
Eu voi fi Iad, tu, colțul meu de Rai …
——————————-
Mihaela BANU
Târgoviște
18 februarie 2020