Salt palmele-ți, le fac aripă …
Mă uit în ochii tăi albaștri
Și chipu-mi văd în cei doi aștri.
Privirea ta mă înfioară
Și înfloresc ca într-o doară.
La gura ta mă uit și strig:
Sărută-mă că mi-este frig!
Dar tu, cu buze de copt rod,
Te uiți mirat, ca un nerod.
Salt palmele-ți, le fac aripă,
Le pun pe pielea mea ce țipă…
M-atingi numai pe sânul stâng?!
O, tu, iubitul meu nătâng!
Tu nu știi, sânul drept se strânge,
Durerea lui încet și-o plânge.
Tot trupul meu e-o vâlvătaie
Și-aș vrea la tine în odaie,
Să mă dezmierzi cu nerăbdare
Cu-o nesfârșită sărutare,
Din creștet până în călcâie
Că nu-i putere să amâie
Ce universu-ntreg o știe,
Că ne-om uni în veșnicie.
Nici minte nu-i să nu-nțeleagă
Că eu m-am dăruit întreagă.
Când al tău braț mă înfioară,
Mă simt femeie-ntâia oară …
Bucovină, dulce fată …
Bucovină, dulce fată,
Tu, copilă-a țării mele,
Cât mai ești înstrăinată
Mi te-apasă lanțuri grele.
Trasă pe a vremii roată,
Lacrimi grele-ai strâns în barbă.
Înlemnind, chemata gloată,
A rămas de-a pururi oarbă.
Cât e bolta înstelată,
Gândul către tine zboară.
Parcă fost-ai blestemată,
Toți râvnind a ta comoară.
Cât e cerul și pământul
Ți-oi purta în zări cuvântul,
Că inima n-are pace,
Nu mai rabdă, nici nu tace.
Sfânta noastră Bucovină
Smulsă-adânc din rădăcină,
Sufletul mi-e prins sub brume
Când rostesc falnicu-ți nume,
Stă chircit printre suspine,
Ochiu-mi plânge pentru tine;
Cel-lalt ochi spre tine cată,
Că ai fost altora dată,
Tu, cea mai frumoasă fată.
Timpul mă strânge-n chingi de lut
Timpul mă strânge-n chingi de lut,
Genunchii-mi pune în pământ.
Pe firul vieții nevăzut,
Mi-e tot mai trudnic să m-avânt.
Îmi bate crivățul la geam,
Mai troieniți sunt anii mei
Și-ultimii cai cu greu înham
La nesfârșitele-odisei.
Aș vrea vecia să alung,
Ca pe-un blestem ce-a-mpovărat
Și existența unui ciung
Și-ologu-n mersu-i scâlciat.
Vedeți?! Încă trăiesc și-acum.
În viață ghearele-mi înfig.
Chiar de sub pași rămâne scrum,
Mă-nvăluie năpraznic frig.
Tu, iubita mea!
Tu, iubita mea blajină,
Cu pornirea ta calina,
Lasă-mi ochii să se-mbete,
Să-ți pun un sărut pecete!
Tu, cu fața-ți rubicondă
Cu mișcări de anacondă,
Adorata mea zurlie,
Vers candid de poezie,
Spune-mi șoapta ta divină
Ce mă scoate la lumină!
Tu, suava mea sirenă,-
Dăruie-te fără jenă,
Să îmi torni nectar pe buze,
Vorbe de la nouă muze!
Tu, cu nurii-ți la vedere
Mă ai în a ta putere,
Lasă-mi sfârcurile ude,
Dulci, precum mustoase dude!
Pune unduiri de coapse
Să se scurgă prin sinapse!
Ziua, fragedă căpșună,
Noaptea, o întinsă strună,-
Gura ta fără pereche
Să-mi dezmierde-a mea ureche.
Draga mea cu ochi ca mura,
Fericirea mea, tortura,
Vino să fim împreună,
Tu, frumoasa mea nebună! …
——————————-
Mihaela BANU
Târgoviște
10 iulie 2019