Țara-n rostul ei reîntregit
E-un veac de când la Alba, în Ardeal,
Străbunii-au împlinit un ideal
Și-au ostoit un dor de toți râvnit,
Cu țara-n rostul ei reîntregit.
Pe roata vremurilor umilit,
Piept lângă piept, ca stânca neclintit,
Un neam ce n-a uitat călăii lui,
Dar bun la suflet cum un altul nu-i,
Înfăptuita-n miez de munți Carpați,
Unirea sfântă-a fratelui cu frați.
Sub steagul mândrei noastre Românii,
Pe sub un cer cu glas de ciocârlii,
Cât ochi cuprind și dincolo de zare,
E țara mea unită-ntre hotare.
Scăpată de al zeilor blestem,
Găsindu-și ca pe-al Ariadnei ghem
Drum drept, prin labirintul încâlcit
Al unui neam ce greu și-a regăsit,
Lovindu-se de țărm în marea slavă,
Puterea de-a se ridica din pleavă.
E glia de-azi, o pită-aproape-ntreagă,
O nație ce ne-o fi pururi dragă,
O țară care strigă și își cheamă,
Copiii rătăciți, la piept de mamă.
Avem ascuns în inimi un veac de la Unire
Avem ascuns în inimi un veac de la Unire;
Decenii de-mpilare și ceasuri de speranță.
Cătând un echilibru pe-a timpului balanță,
Cu ani de nedreptate și-alți ani de lecuire.
Doar împietrite lacrimi ascund muta durere
Și-ngenunchind pe trepte de românești altare,
Vrând țara stând în tihnă în vechile-i hotare,
Împreunate palme se roagă în tăcere.
Se zbat încă ținuturi în greaua pribegie.
Zburat-au anii fără ca nimeni să socoată,
Câți dintre frații noștri sunt trași pe-a vieții roată,
De clicile spurcate, duhnind a lăcomie.
Năpârci fără coloană si pic de demnitate,
Lachei plătiți vremelnic, nerușinați prepuși,
Ce-ar vinde România și-avutul ei la ruși,
În litera de lege pun practici re-nviate.
Vrem harta țării noastre să fie neschimbată
Și-urând pe trădătorii ce nu au alta-n gânduri:
Doar să ne vândă vatra și codrul făcut scânduri,
Visăm la-ntregitorii ce ne-au unit odată.
Icoană-i țara mea și-o țin la piept
Pe-ntâi Decembrie e ziua țării;
Dealuri și văi să-mi presărați cu flori,
Că-n urma sârguinței și-a răbdării,
Cătușe-am sfărâmat și detractori!
Pe stei de munți să-mi așezați cunună,
Din flori de mac și spice-n cer senin,
Când tulnice peste Carpați răsună,
Vestind în lume cuvenit destin!
Să-mi puneți pe catarg flamură nouă!
Proclam aici un logic corolar:
Avem o țară-ntreagă, n-avem două,
Ce astăzi împlinește-un centenar.
Cu graiul sfânt și inima senină,
Cu slova noatră preamărim un veac,
De la unirea ce-a adus lumină
Și orbului și-aceluia buimac.
E întregită harta cum i-e datul,
Icoană-i țara mea și-o țin la piept.
Sub cer senin, de-a lungul, ori de-a latul,
Tot natu-i mândru și pășește drept.
Și om cu om, ținându-se de mână,
Încinge hori la piatră de hotar,
Că-ntru Unire, nația română,
De-abia serbează primul centenar.
E ziua asta binecuvântată,
Când maica Românie e un neam.
Unirea Mare e aniversată
De oameni, râuri, codru și-ultim ram.
——————————-
Mihaela BANU
Târgoviște
30 noiembrie 2019