Dorință
N-am să dau nimic uitării,
Clipele le consemnez.
Cu privirea – n largul zării,
Eu te -aștept și meditez.
Mă gândesc până la Soare
Dându -i inimii un semn.
Și -ntr-o binecuvântare,
Chiar tăcând, vreau să te chem.
Sub cupola caldă a Lunii,
Din dorința mea cea veche.
M-am oprit în fața lumii,
Lângă sufletul pereche.
Vreau să -mbrățișez iubirea,
Vreau să zbor oricând, oriunde .
Să cunosc ce-i fericirea ,
Nerăbdarea mă pătrunde.
Gând bun
Și dacă -n lumea asta mare,
Cu mii de doruri și nevoi.
Cu o nespusă nepăsare,
Din partea celor mari și răi,
Dacă iubirea pentru țară
Ar fi adusă înapoi,
Fiind „esență milenară ”
Și „rădăcină ” , pentru noi.
Dacă -am pașii cu măreție
Și sufletul neprihănit,
Dacă -am scăpa de lăcomie
Și de cuvântul „parvenit ”
Și -n gândul nostru ar fi „iubire”
Pentru „frumos ” și „omenesc ”
Cu demnitate și simțire
Pentru pământul românesc,
Eu cred că -atunci cu siguranță
Pe harta lumii ar răsări,
O Românie , cu prestanță
Și un popor ce s-ar iubi.
——————————-
Mia UNGUREANU
17 martie 2019