Să-mi fi: „O Veșnicie”!
Sub cerul plin de stele, când Luna îmi zâmbește.
Pustiul țărm îmi pare, mai trist că altădat’.
În liniștea profundă, doar marea îmi vorbește.
Îmi spune o poveste, în graiul ei ciudat.
Când vântul e o taină, deasupra peste ape.
Misterul mi se-arată, culeg a ta iubire…
Mă luminez lăuntric, un gând îmi spune-n șoapte;
Ești sufletu-mi pereche, ești har, ești armonie!
Iubirea mea de-o viața, ești sfântă alinare!
Ești mângâiere caldă, când viața mea mă- ncearcă!
Ești leacul suferinței, când sufletul mă doare!
Ești sprijin pentru mine! Plutind pe-aceeași
barcă…
Ești liniștea imensă, ce pacea mi-o aduce!
Te simt mereu cu mine, îmi ești în zbor aripă!
Te regăsesc în toate, iubirea mea cea dulce!
Ești „Curcubeul vieții”, pe bolta însorită!
Când vântul prea năvalnic,mi-adie răsuflarea.
Aș vrea să-ți spun în taină, ce mult îți mulțumesc!
Amurgul meu se-arată, așa-mi șoptește marea…
Te rog să-mi stai aproape, să-ți spun cât te iubesc!
Și-n pacea nopții negre,eu cuget tot la tine.
Te regăsesc în toate, tu-mi ești icoană vie!
Te-aș mai iubi o viață, de-ai fi tot lângă mine!
Te- aș căuta prin stele, să-mi fi de-a pururi mie!
Al meu să-mi fi în toate! Să-mi fi; o „Veșnicie”!
———————————-
Mia UNGUREANU
9 noiembrie 2019