Mi-e dor de tine!
Într -o seară pe răcoare ,
Parfumată cu sulfine.
Mi-a ieșit în cale Luna ,
M-a’ntrebat dacă mi-e bine.
Călătoare și razleață
Raza lunii colo-n ape,
Se privește, se răsfață
Parcă -ar vrea să se adape.
Încât, chiar în clipa – aceea,
Ea nu și-a uitat ideea,
Mi-am dorit s-o’ntreb de tine,
Doar așa mi-era mai bine.
Și -atunci raza cea senină,
Cumpănind în taină dorul,
Mi-a atins inima plină ,
Și -a gonit din ea fiorul.
Cuibărindu -se în palmă,
Raza mi-a șoptit în noapte.
Că ești fericit
Și calmă ,am simțit că ești aproape.
Pe poteca din grădină,
Piettruită cu mult dor,
Răsădit-am pentru tine,
Flori suave de amor.
Frumusețea se îmbină ,
Cu -a sa vrajă în amurg.
Rogu -mă, mă rog într-una,
Pan’ la tine să ajung.
——————————-
Mia UNGUREANU