INTROSPECŢIE ÎN RAZELE TALE
Soarele tău, iubire,
Despică ceru-n două
Când negura-mi de doruri
Te cerne din cuvânt…
O jumatate-i umed,
Din timpuri ce mă plouă,
Cealaltă jumătate –
Lumină mi-e-n pământ…
Și-n gemele de gânduri
Mi-ai încolţit splendoare
Când roua de sub gene
Rostogolea tăceri,
Renaşti în mine flori,
Pe când o frunză moare,
Căzută pe altarul
Iubirilor de ieri…
Din tremur de petale,
Ai sufletu-mi în palmă…
Obrajii tăi, pe sân,
Mi-i vreau, să-i odihneşti,
Sărut să-ţi fur din rază
Și-n minte să adoarmă
Orice tăgăduire,
Atunci când te trezeşti …
———————————
Marta Polixenia MATEI
(Vol. INTROSPECȚII)