Marta Polixenia MATEI: Focul rece

FOCUL RECE

 

Mi-ai răstignit sufletul
Pe o cruce de gheaţă
Cioplită din banchiza
Iubirii tale.
Ţurţuri reci,
Pironiţi în inima mea,
Pe post de cuie,
Mă ard cu focul lor rece.
Sub vifor,
Strâng din dinţi
Şi mă chircesc.
Îngheţul mă pătrunde
Din ce în ce mai adânc…
La polul opus
E şi mai frig,
Iar sufletul meu dezgolit
Nu are adăpost
De norii tăi
Ce s-au năpustit
Asupra mea.
Mă ninge durere…
Implacabil priveşti
Cum mă chinui
Şi te rogi să mă sting.
Eu mă rog să trăiesc.
Gândul meu se înalţă
Până dincolo de nori,
Spre izvorul luminii.
El mă iubeşte.
Priveşte, mi-a trimis
O rază de soare!
Stau cu picioarele
În baltă,
Crucea mea se topeşte,
Iar eu
Reîncep să respir,
Îmi recapăt forţele.
Deja te simt tremurând:
Ţi-am trimis viforul
Înapoi…

–––––––––––

Marta Polixenia MATEI

16 iulie, 2018

Lasă un răspuns