STAU CU OCHII ÎNFIPȚI ÎN GEAM
Ciclul: Metafizica visului
… stau cu ochii înfipți în geam …
deși marmorean, simt
cum embrionii din siliciu fug de ochii mei,
fug de fotoni …
ce fugă !
lumina nu-mi e îndestulă,
pipăi visarea cu trup de fecioară,
mă văd pășind spre altar … ehh !
dar altar mi-i cerul,
drumul de fum pare lin
și e drept, drept, drept …
lumânare !
lipită cu fruntea de neființă,
sufăr !
și știu mai bine decât oricine cum
suferința e un dar,
cum bucuria însă, o tortură !
și mă bucur de această nemișcare,
înțepenit cu ochii înfipți în geam,
par să fi uitat numărul anilor …
abia-mi mai respir,
și sufăr, înghesuit în suspin,
timpul mă chinuie,
dar ce zic,
zbir !
… mda !
chestiune de alegere,
dar cine-și alege timpul nașterii de capul său ?
la cine e Marele Ghem ?
stau cu ochii înfipți în geam
încercând să-mi înțeleg rostul,
sau măcar rostul clipei să-mi înțeleg dinainte
de a apărea întrebările …
aici e nodul alexandrin
și nu totdeauna suntem și purtători de sabie,
mă rog,
Machidonul nu era doar purtător de sabie,
el era și filozoful care se gustase cu gânditorismele
Stagiritului,
iar dacă se pune întrebarea de ce a folosit sabia,
sigur Alexandru avea reprezentarea timpului …
cum încerc și eu,
zbir !
dar cum să-l tai ?
sufăr !
ei și ?
timpul meu e din oameni …
unii dar cu rotocoale de fum,
alții mi-aruncă perdele de praf,
de unde știu că sunt alergic ?
alții au cumpărat toți tamburii cu frânghie,
din toate depozitele lumi,
dar … băieți, sunt atâtea alte lumii,
verii mei după Uranus chiar mi-au povestit că,
iau, din când în când ceaiul, cu Machidonul,
dar cel mai șugubăț li se pare Morometele …
e adevărat că și pe acolo sunt probleme cu poeții,
dar le-au lăsat la liber câmpurile de cer,
așa i-a văzut și Mneru din Armenia,
cu ochiul liber !
dar,
revenind la frânghii,
panta grea se urcă și cu mâinile și bocancii,
totul e să-ți întindă careva mâna, zice Ileana …
și-am tot crezut-o,
dar poate că e vorba de mâinile cele de robot,
că mâinile de om au creier în coate
și mai întâi gândesc dacă se se lasă apucate,
apoi se întind …
dacă se întind !
și e atâta spațiu pentru erectil,
mă rog, să privim anabatic …
obcina de pe DILIMANJARO este atât de chemătoare,
că nu m-aș teme vreodată de singurătate,
o dată nu …
și e atâta învolbur ptin mine,
Colonadele de strigoi au dat valma în abur,
că mi s-a supărat cafeaua,
foc și pară !
pergamutele au trecut spre poamă
și parcă și gusturile cer o nouă filozofie,
eu am înțeles că neapărat e musai-Misia(i) și iminent
să merg cu DILIMANJARO la cadastriști
nu cumva să mi-l ia careva pentru OSIM …
standarde !
că nu mai scăpăm …
oare cine să înțeleagă cu adevărat înțelepciunea
lui de ici și până colea ?
cum ar semăna un program de guvernare
pe temeiul lui de ici până colea ?
dar noi ne vrem motostivuitoriști !
și ce ciulama aș face o pestă porcină !
cu mămăligă din mălai grisat în mucigai …
vise nene, vise !
un alt văr, de pe saturnaliitate,
că la ei e atâta liber, de toate sunt amestecate,
n-au nici cnpeu, habar de adeneu,
copiii apar din izotopi,
câte unul pe parsecradicalindicetrei neapărat din polimeri!
referendum ?… pfuuu !… du-te bă și te pipi
mi-au zis,
la noi metroul vine de la ruși !
no comment …
m-am prefăcut că bâlbâi,
mai pe șest, să mă știe doar Magister
c-am dat de dracu alergându-mă după gând …
eh,
până și Ștefan a deschis miriada tăcerilor
și mi-am reflecționat o oglindă, dar cu zece octave mai jos
decât a lui Dan care o tuli câțiva ani și cine mai știe câte
datorii înregistrate prin coasta ricăi veveriței …
dar gata,
mă cheamă Mărțișor să-mpărțim aburul de doi,
mai vorbim !
hai, la cea mai bună revedere …
dinspre Dumbrava Roșie,
Marin BEȘCUCĂ
22 octombrie, 2018