Și dimineața se năpusti!
… miezul din noapte deschisese Gara pentru doi,
nu era niciun tren.
țipenie de călători …
dar erau atâtea curiozități că le-ai fi putut lua cu lopata,
niciun semn de șef de gară, de conductori,
matusalemice umbre dădeau ocol
și-un fum de niciunde, rotocol după rotocol …
Orologiul, de o parte, singur!
sau, mă rog, ascundea pe cineva,
trăgea, mamă-mamă, din narghilea …
permutări de suflete moarte, luate câte 99,
adulmecau căderile de stele,
aveau propriile compendii de necrofagie,
încât …
totul era amuțit !
licărul stelelor se trecuse în sting …
se mai auzea un cântat, din departe.
lung, luuuunggg …
habar n-am de unde atâția zori,
dar se saltimbănceau printre neguri
și petele lor de albastru,
din subpământuri, undele se împleteau,
mulțime de firișoare scânceau în voci necunoscute,
voiau doar să se știe de ele !
ce să înveți de acolo, când mișcările stăpâne peste tot
nici că le lăsau măcar o vocabulă-n clar,
să deșire …
dar se deșira timpul !
ghemul lui, cu un rucsac de polimorf,
te ademenea să i te lași legat de un deget măcar,
din resort, propria mâna se făcea pumn,
câte un vis, încă adormit, nu-și lăsa veșmintele
trase la întâmplare, ci-și cereau respectul de tabiet,
saci de plumb erau părăsiți peste drum
și-un vers le dădea târcoale, molcom,
firesc, nu mă dezlănțuisem !
furiile așteptau să-mi las frâu liber la șoapte …
totul era atât de adânc și chiar de nedeslușit,
audeam în respir fotoni fumegând,
luminile se chinuiau să-și iasă din ou …
și dimineața se năpusti !
dezlipea fără milă umbrele încrustate-n pereți,
vedeam nedumeririle cum se mirau la văzându-le
despuiate de întuneric,
unele mai aveau puterea să ceară să-și rămână
încălțate cel puțin … uf tu, iz topârcean !
valuri de of treceau prin gene,
Soarele deja semna condica de prezență în arvuna cerului,
visele-și intrau în disoluție și se ridicau în pete de alb
și toate se îmbulzeau să fugă din somn,
pe coada unui curcubeu acum-acum izvorât dintr-un surâs,
îi vedeam mâinile ei căutând după sărut,
dar ce ziceți voi, să mă duc sau să vă cânt !?
… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititorule !
–––––––
Marin BEȘCUCĂ
10 aprilie, 2018