ÎȚI LASĂ OCHII MÂINII
Ciclul: Metafizica visului
… îți lasă ochii mâinii
în ochii mei, să mă privească,
în gene, degetele împlinească
mirific strigăt, înspre clipă,
coboare timpul, printre raze,
de-acuma numele-ți oprească,
din palmă vine chiot, a chemare,
deci mă cheamă !
am să cobor, de după-masă,
auzi cum țipă vinul în carafă,
știe și el, de ce n-ar ști ?
răscolul sângelui să-mbie,
spume își lasă buza, drept în palmă
și palma, din sărut se-nalță,
veniți voi, sorți, dinspre izbândă,
privirile să împletiți, în geană,
atâtea stele mi-au rănit ursita,
din ceruri îmi aud ispita
și dacă niciodată n-am ajuns,
în palmă să-mi așez cuvântul,
m-așteaptă ceasul, din apus,
… și-am să cobor,
zmulgând din curcubeu albastrul,
mi-i pasul greu și încă tremur,
mut cuvântul, tot îl murmur …
–––––––––––––-
Marin BEȘCUCĂ
7 august, 2018