așa,
într-o doară:
… !! …
iarna mi se așezase-n cerdac !
ședea picior peste picior, sorbind,
din horn !
urme de trabuc …
fumul își râdea în barbă
văzând-o cât e de snoabă …
Domnul Nixon Cel Negru,
începu să-i latre o snoavă
și treceau urme de copite de mistreți,
de-a valma !
peste chida albă la față,
de spaimă !
și palma,
simțeam cum mă strânge-n destin,
soarta mi se scrisese-n pelin,
cineva-mi tot bătea cuie în crucea pieptului,
mă lăsasem de mult de tabac !
dar tușesc incognito,
saltimbanc !
sindrom mefistofelic,
din vitro …
sufletul îmi scuipa crucea în cuie,
tămâie,
aduceau cocoșii,
deodată cu zorii,
puturoșii !
dormeau pe cămașa muierii …
și era o nebunie de Sărut în festin,
dar se trebuia viu !
somnul nu e rupt din destin …
și zorii plecau mai departe,
iz de Sărut să-l împarte
și niciodată noaptea nu e mai noapte
de dragostea nu este … pe genunchi,
ori, fie, pe coate …
coaste ,
rupte-n coadă de topor,
și-un icnit,
simplu-color …
și am subt cearcăn răni,
înnegrite,-n colți de crivăț,
băț !
ce căuta aurul, singur, prin grădină,
la schimb !
cu 5000.000 de unități de streptomicină …
știu-știu,
mi-ai construit o casă din gheață,
săpată-n cuvinte !
dar inima mea își are Sărutul în puls,
îmi stă o lacrimă-n margine de plâns,
sângele iubirii mi-i cald,
vină-te-n poemul ăsta,
de scald …
și ce-am să mi te scald !
—————————–
Marin BEȘCUCĂ
31 ianuarie 2019
(Frânturi din volumul ,,Monstrul de pe Dilimandjaro”)