O, toamna mea, ai venit printre gânduri,
Mă surprinzi în orice, te citesc printre rânduri,
Mi-ar plăcea sa te am pentru o veșnicie,
Să mă-mbeți neîncetat cu a ta nostalgie!
Dacă n-ai exista, cred că te-as inventa,
Și prin lumea întreagă eu te-as căuta,
Te-aș găsi undeva într-un colț de pământ,
Într-un nor cenușiu, într-o boare de vant!
Te-aș găsi într-o pădure albită,
Într-un cuib părăsit, într-o stea ce palpită,
Într-un zbor smuls din tine pe un cer înroșit,
Și în păsări ce-așteaptă un alt zbor, infinit..
Și dacă te-ai duce spre un alt anotimp,
Noi am merge-mpreună, nu în contratimp,
Și-ntr-o pasăre albă eu m-aș transforma,
Sa te caut ușor, să găsesc umbra ta!
Am în suflet un vis care-ncet se mărește,
Pe o creangă de timp simt cum el inflorește,
Iar cu pletele nopții mult prea lungi și târzii,
Împletesc iar noi gânduri și îmbrac nostalgii!
Simt în tine parfumuri nesperate de pin,
Și miresme de frunze care mor, care vin,
Pasul meu într-un dans se îndreaptă ușor
Spre o frunză roșcată care-aleargă in zbor!
Imi surâzi in culori, curcubeie pe cer,
Zborul tau este lin, îmbrăcat în mister,
Simt in aer cum trec șoapte vagi de iubire,
Vreau să știi, că de-aceea, te iubesc în neștire…
———————————–
Marilena Ion CRISTEA
Ploiești