O barcă așteaptă de ieri
Să urce străin călător,
E seară și multe tăceri,
Și nu se-aude vreun zbor!
Departe, în zare, pe cer,
O rază de soare hoinară
Învăluie marea-n mister
Și umbre aleargă pe-afară.
Copaci, printre ape cuminți,
Se văd fremătând si arzând
Lumini inventate, fierbinți,
Și vrăjitoare dansând.
Și-n astă tăcere târzie,
O barcă așteaptă si-acum,
Să urce o doamnă zurlie,
Întârziată pe drum.
Abia se mai ține de maluri,
Atât de grăbită e arca!
Din depărtare vin valuri,
Ce tulbură apa și barca.
Iată, apare și doamna,
Cu mantia-n mii de culori,
De n-ați ghicit, este toamna,
Într-o caleașcă cu flori!
Vine zâmbind și pășește
Pe un covor fermecat,
Este de frunze, firește,
Moale și gros, colorat.
Se-ndepartează discret
Si urcă în barcă, senină,
Și nu mai e nici un secret,
Că-i așteptată la cină!
Barca porni grijulie,
Doamna privește-napoi,
Și flutura-ncet, ruginie,
O frunza căzută din ploi!
———————————–
Marilena Ion CRISTEA
Ploiești
(Imagine sursa Internet)