Am scris un poem, dar nu pot să-l trăiesc,
E un soi de neliniște-n el,
Care mă face mai mult să-l privesc,
Trăindu-mi uimirea altfel!
L-am scris dintr-un gând cu multe tăișuri,
Ce mi-a intrat pe sub coaste,
Și a tăiat din copaci și hățișuri,
De prin pădurile noastre..
Simt nodul în gât cum parcă m-apasă,
Mai mult ca niciodată,
Fără de gânduri, cuvântul nu-l lăsă
Să-mi spele rana ciudată!
Plin de emoții e gândul ce zboară,
Punându-mi cuvântul pe buze,
Și chiar dacă rana îmi este amară,
O vindec cu seva din frunze!
Am scris un poem plin de angoase,
Dar sufletul mi-e liniștit,
Căci au ieșit niste versuri frumoase,
De până și eu sunt uimit..
Îmbrățișări cu flori de măr
Am pierdut primăvara pe drum,
A rămas în perdele de fum,
Cu regrete ce-au înflorit,
Într-un măr deja obosit..
Parcă-o văd în lungi conuri de umbră,
Cu privirea-i mirată și sumbră
Rătăcind printre crengi, fără sens,
Fără nici o dorință de mers!
Am pierdut primăvara prin meri,
Și cu ea alte lungi primăveri,
Flori de măr tare arse de soare,
Învățate din muguri să zboare!
Ia-mă-n brațe tu măr, cel din urmă,
Așteptarea-mi din vise, o curmă,
Și cu florile roze, plăpânde,
Ia-mă-n brațele tale flămânde!
Să atingi cu iubirea din floare,
Ale verii ramase fuioare,
Și să-mi torci cu un fir de lumină,
Doar o pânză ușoară și fină…
Am pierdut primăvara pe drum,
A rămas în perdele de fum,
Cu regrete ce-au înflorit,
Într-un măr deja obosit…
Atât de aproape și totuși departe
Te simt câteodată aproape,
Deși, știu că singură sunt,
Când noaptea se-așază pe pleoape,
Și-s doar tăceri pe pământ..
Când umbre-mi dansează prin casă,
Iar sufletul meu altruist,
Ca să-mi arate că-i pasă,
Zâmbește, când vesel, când trist!
Când călimări se revarsă,
Pe-o filă a dorului, albă,
Ca-ntr-un poem să îmi țeasă
Cuvintele toate din salbă..
Când mă blochez de uimire
În ploi mult prea reci și sterile,
Iar stropii străini de iubire,
Transformă noaptea-n idile..
Și, totuși, atât de departe..
Căci te-ai născut pentru mine,
Nu ești nici viață, nici moarte,
O, muză-a uitării de sine!
Timp fertil
O, timp fertil al tuturor,
ai înflorit trecând în zbor,
din dorul meu de primăvară
de-a te simți în tâmplă iară!
Ai înflorit așa ușor,
fără să-ți dau vreun ajutor,
cum am facut de-atâtea ori,
pictând pe trupul tău culori!
Cum de-ai știut să înflorești
ca o gradină din povești?
Cine ți-a dat fior, putere,
ca să renaști cu-o adiere?
Și fără mintea-mi ascuțită,
de-atâtea ori nepotrivită,
cum de-ai plecat prin lumi străine,
încet, scurgându-te prin mine?
Dar eu, cum am putut trăi
fără puterea de a-ți fi?
De-a-mi primeni picioarele
și de a-ți bea izvoarele?
De a gusta din fructe coapte,
lăsându-mă ușor pe spate,
pentru-a vedea un paradis
în dansul frunzelor promis?
Fără-a afla veștile bune
urcând pe creste din genune,
în care coboram ostil,
pentru-a mă ridica umil?
O, timp fertil al tuturor!
Cu-al meu cuvânt tremurător,
te rog să mă astepți, mă cheamă,
să-ți simt eternitatea-n palmă!
Tăcerea rozelor
Ai auzit vreodată tăcerea?
Este atât de adâncă,
de-i simt și pe geam mângâierea..
Profundă, superbă, cu palmele moi,
ea se strecoară dansând printre noi!
Ai auzit vreodată tăcerea?
Cum scârțâie geamul
revendicându-și căderea!
Senină, măreață, cu aripi flămânde,
în zboru-i măiastru un demon ascunde.
Ai auzit vreodată tăcerea?
Cum își lovește din zbor,
într-un perete, de dor, adierea..
În ea se adună nopți fără vis,
parfumul sălbatic de manuscris..
Ai auzit vreodată tăcerea?
Cum înfloresc trandafirii în zori,
ascunzând în petale durerea?
Își spun fără glas rugăciunea de seară..
Tăcerea vorbește și te înfioară!
Ai auzit vreodată tăcerea?
Cum rozele tac într-un ritm cadențat,
Cum moartea le mistuie vrerea…
Cu chipul lor palid ascuns într-o mască,
Visează, tăcând, să renască!
Florile speranței
Mi-s pline brațele de flori, le simt cântând, parcă-s viori,
Mă-mbratișează tandru, cald, dând la o parte încă-un fald.
Le simt parfumul dulce-n suflet, mă răcoresc cu al lor cântec,
Și un fior de dimineață, și cald, și rece, mă răsfață!
Mi-s pline brațele de flori, iar minunatele culori,
Le văd pe cer în curcubeie și-n ochii-mi limpezi de femeie!
O, flori ale speranței, vii, cu mii petale aurii,
Mă-nalț ca Phoenix dintr-o dramă a viselor ce se destramă!
Ați coborât de lângă soare, dându-mi și astăzi din candoare!
Vă voi pastra cum sunteți, pure, ca nimeni să nu vă mai fure!
Și merg prin lume dăruind parfum, culoare și alint,
Și zâmbete cu toată fața, înnobilându-mi dimineața!
Îngeri în colivie
Copilul e mirarea lumii ținută între gratii,
E pasarea ce nu mai zboară căci nu mai are aripi,
E zâmbetul atât de larg ce-ajunge pân’ la stele
Privind spre cer, nevinovat, își pune visu-n ele…
E vocea care ne întreabă „când mai ieșim afară”?
Scoțând mânuța printre gratii a nu știu câta oară,
El nu se supără pe noi că e ținut în casă,
Însă mirări ca niște niște nori firavi umeri apasă…
El vrea mai mult ca un adult să simtă libertate…
Deși încearcă să și-o ia citind poate, o carte,
El tot cu ochii în fereastră, mirându-se că vara
Aproape a trecut și ea fiindcă-i mai rece seara.
Un înger alb cu-aripi de sfânt ținut în colivie,
Care emană-n jurul său atâta bucurie,
Care-ar zburda pe iarbă, lin, ca mieii-atunci când plouă,
Cu piciorușele lui ude în dimineți cu rouă…
Copilul este răbdător si-așteaptă o minune,
Cu ochii mari doar a mirări, o flacără-n genune,
Cu o răbdare de Sisif mereu rostogolește,
Un vis aproape rătăcit dar care crește, crește..
Masca cu fluturi
Mi-am cumpărat o mască cu fluturi
și-mi vine să zbor…
Îmi place să le respir aerul din aripi,
atât de ușor,
Să mă prind cu ei
în hora cea mai frumoasă,
hora iubirii,
Să dansăm în roiuri zglobii
sub cupola albastră a firii..
Mă simt mai liber,
iar soarele parcă strălucește mai tare,
Mi-am găsit în sfârșit
în grădină, printre vise, o floare,
Și mă leg de zborul minunat al fluturilor
dintr-un trandafir,
Iar cerul curat al copilăriei
s-a revărsat în zefir..
Mă simt parte a naturii
purtată de o adiere de vânt,
Nu vreau să ajung prea curând
doar un gând pe pământ,
Voi zbura și prin ploi zbuciumate,
doar am mască cu fluturi,
Și-mi voi număra clipele parfumate
în cristalul din ciuturi.
———————————–
Marilena ION-CRISTEA
Ploiești
2 august 2020