Era un Mai
Era un mai când …
De dup-un vers ai apărut
Era un mai…
Și era primăvară
Credeam în noi…
Un drept de început !
Erai duios ca florile de mac
Și eu pășeam spre noi
În rochia speranței
Și era mai ce ne privea
Cu inocența primăverii de departe !
Era un mai când cu nectarul de pe buze
Purtat de pală vântului cu dor
Au răsărit mărgăritare scrise
Și-n suflete se zbenguiau mii de culori !
Și fluturii erau prin noi
Scriind petală cu petală
Cu dorul meu și-al tău
Ce se găseau în mai întâia oară !
1 iunie, 2018
Dar știu că nu se poate
Îmi vine ,peste timp,să mă aplec,
Să dau cu gândul orele deoparte,
Să plec mai repede spre viitor
Dar știu că nu se poate !
Aș vrea să văd acolo ce m-așteaptă
Să simt dacă la brațul tău
Voi fi doar eu…mereu!
Dar știu că nu se poate !
Când peste timp m-aș aplecă
Eu îmi doresc,să văd ,
Să simt iubirea ta…ș-a mea !
Dar știu că nu se poate !
Aș vrea să-ți simt sufletul
Și inima cum bate!
Să văd în ochii tăi…luciri ciudate!
Dar știu că nu se poate !
2 iunie, 2018
––––––––––––
Mariana Zorița PURICE