Rugăciunea bunicului
-Doamne, dă-le soare-n suflet!
Dragul meu, bunic de-aici,
Fiecare are-un cuget,
Ca şi propriii tăi,pitici.
-Doamne, ai milă de ei,
-Au părinţii-n ei credinţă,
-Dar în jur,sunt mulţi mişei.
-Orice vine din credinţă-i cu putinţă.
-Doamne, ce vor face micii,
De pământul se va rupe?
Cerul printre artificii,
Mâna mea-i va ţine-n munte.
-Doamne, cum să îi ajut?
Doar privind spre-ale lor fapte.
Vei vedea:tot ce-ai putut
Să-i înveţi, numai prin fapte.
-Doamne, lumea ta e pură.
-Ca şi inimioara lor.
Căci părinţii lor, în tură
Le-o hrăneşte cu mult spor:
-Doamne, tare te-aş ruga,
Sănătate să le dai,
Cum de mult m-ai ajutat,
În război, ori guturai.
Şi, când casa mi-a furat-o
Apa,mânioasă tare,
Ajutatu-m-ai din nou,
S-o dublez, cu suflet mare.
-Drag creştin, aici,în cer,
Raiul tău e chipul meu.
Eu, nimica nu le cer.
Doar credinţă-n Dumnezeu.
De acolo izvorăsc
Sănătatea şi bineţea.
Din credinţă dăinuiesc,
Inocenţa, tinereţea,
…Inocenţa, bătrâneţea.
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
7 octombrie, 2018