Îndemn la credință
Prietenie, a soarelui, eternă prietenie,
Privește pentru-o clipă, fiecare rază,
Să se-nțeleagă negreșit prin toată lumea
Că cerul viu și veșnic te veghează!
Privește pretutindeni ce senin e cerul,
Cum l-oglindește-n veșnic, ape vii,
Eterna mare, veșnic să te-ndrume,
Mereu rămâi ce-ai fost, le fel mereu să fii!
Ridică-te mai demn prin rugăciune,
Cum Dumnezeu, mereu te-a mângâiat,
Îngenunchind în față, toată viața
Să-ți fie pavăză, tu,îngerul curat!
Să nu privești trecutul nici acuma,
Să nu cutezi să te-ndoiești de el!
Așa cum Dumnezeu a dat un zâmbet
Vieții de primăvară prin blândul ghiocel!
În zilele de vară, tot mai aridă,
Oricâte lacrimi s-ar vărsa-n amurg,
Să nu cutezi să te cobori la poale
De păcătoase iaduri care vor arde-n prund!
Deci, sus prin rugăciune, căci prin fapte,
Cu zâmbet și putere prin credință,
Prietenie, ridica-te și luptă,
S-arăți lui Dumnezeu că poți fi biruință!
Cum din pavajele-i migrene, un diavol,
Din răsputeri a încercat să cotropească,
A reușit cu moartea să se-omoare,
În iad să se întoarcă și să putrezească.
La fel, un suflet sincer, inocent,
Imaculat cu albul iernii de departe
A reușit să scape de infern,
Să-și ducă visul mai departe, mai departe.
Deci, sus, ridică-te și crede,
Că Dumnezeu există pentru cei,
Ce doar, prin fapte arăta-vor
Că ei sunt simplii creștini, precum sunt a săi mei.
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
4 iunie 2019