…Chipuri amorfe…
La fiecare şapte clipe,
O frunză se coboară lin
Printre aceleaşi … vechi momente,
Ca floarea albă din grădini…
Cu fiecare frunză timpul,
La fiecare şapte clipe,
Îmbătrâneşte aşteptând
Prin toamna recilor elite…
Din amintiri de neatins,
Cu fiecare frunză moartă,
Speranţa e de necuprins
Pe banca vie … de-altădată…
Privind în golurile vieţi moarte,
Din care, mai puţin doresc,
Un ţel privesc tăcând în faţă,
Unde, pe bancă-mbătrânesc…
Din legile nescrise-n fire
De-argint curgând din-naltul cer,
Mai las pe-alocuri un mic zâmbet
De mulţumire în mister.
De toamnă-mi sunt paşii-mi puţini,
Departe de o lume veche…
Dacă-i devreme sau târziu,
Las timpu-n linişte să cheme…
…
La bancă încă vie, azi,
Am însemnat tăcute clipe,
Îndepărtând-o-n taina ei,
De chipuri reci,mereu perfide.
Natura-i moartă, deşi vie
A învăţat să se comporte…
Păstrând pe bancă în tăceri,
Din amintiri, chipuri amorfe…
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
18 octombrie, 2018