Singurătate
Singurătatea ta este şi a mea
durerea ta o simt
fără să vreau.
Nopţile chinuite în aşteptări
aruncă cu praf de stele
pe aşternutul alb…
Întind mâna
şi văd un loc gol…
Mă înspăimântă imaginea
singurătăţii
cu forme diferite.
Să fie vorba de noua figură geometrică
descoperită de savanţi
în singurătatea lor?
Poezia
Poezia mea este şi a ta
poezia ta este şi poezia mea.
Iubirea este aceeaşi…
Trufaşă,
intangibilă,
interesată.
Ne aplecam spre ape
ca trestiile
şi ele singuratice
în universul lor.
Apa vie
este cea care ne dă speranţa,
ea, este cea pe care o căutăm toţi.
Cine ajunge primul,
se poate considera
fericit…
Uimită privesc…
uimită privesc
cum lumea încet
coboară
fără tăgadă
în adâncuri.
Dorinţa de a capta
universul
dezlănţuit
de răutatea din noi.
Purtăm încă povara
neîmplinirilor
a iubirilor risipite
în troiene de aur
pentru a stăpâni
ceea ce nu vom avea niciodată…
––––––––––––-
Mariana GURZA
Timișoara
11 iunie, 2018