,,Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu
sufletului, pentru ca să urce până la El”.
Michelangelo
Purtăm din Facere imboldul revenirii… un titlu plin de substanță, prin care poetul Nicolae Bălțescu, ne invită într-o lume a iubirii, o ,,iubire neînțeleasă pe această Stea Albastră”.
Autorul explică și ,,deschide în imagini cum s-a manifestat și se manifestă față de noi, oamenii pe parcursul întregii Ere Cosmice Iubirea Lui Dumnezeu! Da, din Facere și până în prezent! De fapt, Omenirea se află în Apocalipsă! Da, ne aflăm ajunși la hotarul unde suntem întrebați hamletian: <A fi sau A nu fi>!…”
Lirica existențială a poetului Nicolae Bălțescu, demonstrează preocuparea autorului pentru problematica filozofică a relației omului cu Dumnezeu o poezie interesantă a zborului sufletesc către lumină.
Volumul este structurat în opt capitole: Gânduri; Cele zece Porunci; Purtăm din Facere imboldul revenirii… ; Femeie trebuie să urci!; Iubire pământească; Imagini; In Memoriam Leonida Lari; Eseuri.
Scrise în perioade de timp diferite, versurile păstrează aceeași notă de profunzime, tematica religioasă fiind primordială. ,,Încă mama de mic îmi vorbea /Despre Cetatea de Sus și din vise./Tatăl meu multe drumuri, /Cărări căutase spre Ea, /Dar în cumplite dureri rătăcise…/Deși Drumul dorit nu-l găsi, /Nu-n zadar căutase cu dor/ Și cu gândul la mine./Înainte să plece spre alte tărâmuri/Șopti: Mult căutată, fiule, /Este Cetatea Luminii!”. (Undeva peste zări orizonturi…) Trecerea timpului îi certifică faptul că va găsi ,,Cărarea spre Înalturi.”
În această lume plină de paradoxuri, uneori chiar nefirească, poetul ne îndeamnă spre iubire. ,,Rogu-vă, oameni, nu striviți /Minunea, Darul, sădit în fiecare/ Dintre noi încă-n Zidire:/Lumina, Sufletul, Iubirea! (Eu nu vreau să văduvesc…)
Poetul Nicolae Bălțescu, își găsește echilibru, prin blânda rugăciune. Ascultă-mi, Doamne, ruga,/Și lasă-mă să cânt,/Căci n-am cântat destul!/Vin către Tine cu o știre:/Eu n-am cântat acestei Lumi/Până la urmă/Cântu-mi de iubire…/Mai lasă-mă, Doamne,/Pe-acest Pământ…(Rugă)
Iubirea divină și iubirea pământească sunt cele două constante ale volumului. Dacă a versificat decalogul ,,prin care Dumnezeu prin Marea Lui Iubire ne-a arătat exact Calea Revenirii, Calea ce ne conducea spre Eternitate” prin iubirea pământească, a cântat femeia. ,,Iubire pământească în care sunt redate trăirile, sentimentele omului față de femeie. Frumoase sentimente, frumoase trăiri dar… scăldate la lel de frumos în egoism, în slăbiciuni, imaginații morbide etc. Sunt manifestările unei iubiri pământești. Iubirea adevărată trăiește în spirit și niciodată nu se lasă despărțită de dreptate! “
Versurile dedicate In Memoriam Leonida Lari, emoționează prin naturalețe. ,,Opreşte-te, o clipă, Ţară, născută în spaţiul imens/Şi glorios cândva al Daciei străbune! Ţi-ai luat alt/Nume „România”, dulce-amară, durută, suferindă,/Rătăcită, dar… nici până astăzi, încă pe sine regăsită/Gintă! De demnitate, unitate pustiită, văduvită de/Iubire, prea plină de trădări, nesocotinţă, neiubire/Pentru semeni, manie de îmbogăţiri rapide, deseori/Într-o stupidă logoree, cu o sete înnebunită de averi/Şi glorie deşartă, arogantă cu fală ţăcănită, de ţarină/Străveche neînţeleasă, uşor delăsătoare de lacrima/Perenă, vitregită Basarabie…” (La Moartea Leonidei)
O latură remarcabilă a poetului Nicolae Bălțescu, dragostea față de neam românesc, deși trăind în Basarabia tânjește după rânduiala veche.
Eseurile sale, pline de nostalgie, le regăsim în copilăria sa, ,,dăruită Purității și trăiri în Raza Purității Divine. O, dulce și curată Țară Copilărie, tu ai dăinuit însuflețită și pururi primenită. În Lumea Ta, în acea Lume Candidă se instalase adevărata Iubire.” Lacrimile mamei încă îi mai ard obrajii…
Consecvent cu sine însuși, și-a clădit viața cu demnitate, analizând critic anumite devieri ale societății societății.
Dar, cu toate acestea, prin credință și iubire putem reveni la normalitate. Un strigăt care se vrea auzit în întreaga lume.
Poetul Nicolae Bălțescu, cu demnitate și dragoste, ne dăruiește acest volum ca o mărturisire de credință literară.
——————————–
Mariana GURZA
Timișoara
(Prefață la volumul ,,Purtăm din Facere imboldul revenirii” , autor Nicolae Bălțescu)