Mariana GURZA: Nostalgii lirice

TOTUL ESTE O ŞARADĂ

 

Voi veni pentru voi

într-o trăsură de seară.

Altădată vă voi bate-n geam

cu un vers sau cu un poem.

Mult mai tânără decât mă ştiaţi,

când astrul nopţii,

când steaua dimineţii,

când rouă,

ori floare de lămâiţă,

ori o crenguţă de iorgovan,

voi veni de mă veţi chema…

 

VISÂND ÎN MIEZUL DE CUVÂNT

 

Încă un poet ars pe rugul iubirii,

când începusem să uit

că fiecare avem vămi de plătit,

că în fiecare din noi

mai e un ins,

care mereu

rămâne dator

cu o iubire.

 

MĂ TEM DE CE VA FI ODATĂ

 

Trezeşte-te,

vulcanul erupe,

focul mistuie,

pământul tremură.

Îmbracă armura,

tu, sodatul războaielor

din noi şi dinafara noastră

Prinde mâna, rănit de

trădarea lumii,

ca să ne putem salva

într-o viaţă viitoare.

 

UNIVERSUL FIECĂRUIA

 

Trecutei zilei de ieri

i-am cerut socoteală,

dacă s-a petrecut

în cântec şi culoare,

dacă magicul univers

i-a desluşit vreo enigmă.

Mi-a spus că ora astrală

s-a prelins prea repede,

că orga şi-a terminat

prea devreme notele

şi că doar lumina ei

s-a-nălţat la cer

în cuvântul lui Hristos.

 

ÎMBRĂŢIŞAŢI  DE  MARE

 

Despre clipe de iubire rătăcită,

în exclusivitate,

pentru un tablou cu două plecări,

mi-am rezervat dreptul de autor.

 

Mi-e frică să nu spulber

starea de strălucire,

nemărginerea mării,

noi neodihniţi,

îngenunchiaţi,

jurându-ne credinţă.

–––––––––––-

Mariana GURZA

Timișoara

22 iunie, 2018