RUGĂ PENTRU UN PRIETEN
(Părintelui Dumitru Pugna, plecat la Domnul)
Între naştere şi moarte,
ştii,
anii se adună, mărgele albe,
sau negre,
sau colorate.
Ca pe mătănii,
Dumnezeu mereu îi numără :
jumătate sunt de izbândă
şi de trumf,
jumătate de cumpănă.
Jumătate sunt ai inimii tale,
jumătate ai inimilor altora.
Ai lui Dumnezeu, toţi.
PRIETENE, NU TE-AM UITAT
Prietene, nu te-am uitat!
Eşti aici în inima mea,
precum morţii din grădină.
Aşa cum fac cu cei dragi
îi păzesc de repedele ploi,
de fulgere,
de şubredul ţărm omenesc,
de uitări,
de tăceri…
Să ştii că eu sunt aceeaşi,
mai împovărată cu o trădare…
Undeva,
cineva spune o rugăciune,
când lacrima cade ca un
cuminte bob de mărgăritar.
Păstreaz-o, prietene,
troc pentru mir şi tămâie mirositoare,
ferecate în inima mea.
LA SUSENII BÂRGĂULUI
Zi de vară, zi frumoasă,
m-a adus în prag umbrit,
pe la bistriţeni pe-acasă,
într-un drag lăcaş sfinţit.
Te-am surprins mai de departe,
îmbrăcat în straie negre,
clopul era cât un soare,
chipul un senin cu stele.
Şi-n surâsul tău blajin,
am îngenuncheat sfios,
aşteptând un har divin,
implorându-l pe Hristos.
Şi-am simţit căldura sfântă
trupu-mi s-a cutremurat.
Printre lacrimi, ruga mea curată
spre tine, Doamne s-a-ndreptat.
——————————–
Mariana GURZA
Timișoara
27 Noiembrie, 2020