Altceva, nimic
Urlă, țipă, strigă, eliberează-ți calmul din închisoarea dreptei purtări,
Fii tâmp ca o strafulgerare de nebunie
Cântă cu afonia legata de sunete,
Lasă timpul să mucegăiască în clepsidră,
Aleargă
priponind clipele de primul gard ce stă să cadă,
Taie lacrimile cu lama cuțitutului ascuțit pe lumină,
Nu te uita peste umărul umbrei de îți vezi opritul în soare,
Leagă-ți la cingatoare maci când cortegiul sepulcral te îmbracă în vid,
Culege cicoare din imortelele vieții
și eliberează coliviile de suferința gratiilor,
Înfige-ți ghearele de pasăre răpitoare de vise
de-ți mor lebede pe lacul de gheață,
Fluieră în biserica părăsită de genunchii ce sărută cerul,
Strânge în brațe un înger când demonii îți prind de rărunchi, aripile sufletului
Întinde mâna răsăritului de lună și astupă găurile negre
din asfaltul zborului
……
Lasă în grija lucrurilor neîntâmplate
Visul de dincolo de tine
26 august 2019
Joc
Hai să ne jucam de-a uitarea
să ne imaginăm că nu ne-am născut,
iar când timpul ne va da în vileag creșterea,
să desenăm șotronul împiedicării de viață,
echilibrând destinele,
sărind peste coarda anilor absenți.
Dacă pașii ne vor purta printre noi,
să revenim nestingheriți în culoarea
ce ne murdărește cu candoare,
fără să definim vara din pomul cu cireșe coapte.
Aș vrea să urcăm pe muntele definiției
care ne trăgea de mâneca lacrimilor de bucurie
și când soarele va apune după colțul geamurilor sparte,
să închidem porțile timpului,
cu lacătul clipei rămasă pe loc.
Lasă-mă să trec pragul neîntâmplării…
Între noi nu s-a așternut iarna calendarelor cu zile rupte.
Hai să ne imaginăm că ne-am fost dintotdeauna!
————————–
Mariana GRIGORE
București
2 septembrie 2019