Tinerețea-n suflet
Simt venirea toamnei iarăși,privind la șiruri de cocori,
Ce se-pierd zburând în stoluri, în imense depărtări
Bruma groasă,argintie,se așterne în dalb covor,
Nostalgia o simt în suflet,că-mi trezește iar un dor.
Doamna toamnă când apare, galeș privesc în natură,
Ziua încet ea mi-o scurtează și lumina-i lin i-o fură
Vântul călător și rece, desfrunzește iar prin ramuri,
Prin grădini de-acum pustii, ciugulind stau graurii.
Tristă îmi pare și pădurea,în strai galben,arămiu,
Doar izvoare cristaline, curg într-un suspin târziu
Pe cer norii gri aleargă, alungând încet seninul,
Clipele îmi sunt amare, precum este și pelinul.
Picuri mari de ploaie udă, în ropot, întreg pământul,
Iar în cântul ploii reci, eu mă pierd numai cu gândul
Îmi e toamnă tristă în suflet,simt lacrimi calde curgând,
Iar printre amintiri trecute, mă petrec pe rând, visând.
Liniștea-i de-acum profundă ,iar dorul lin mă apasă
Hoinar el fiind din fire ,de mine nici că nu-i pasă
Lungă-i așteptarea-n toamnă,când iubirea îți e dusă,
Tinerețea-n suflet pare-mi ,că de mult ea este apusă!
——————————––––-
Maria HOTEA
16 octombrie, 2018